"In ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari, pentru ca incercarea credintei voastre ....sa aiba ca urmare lauda, slava, si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos" (1 Petru 1:6-7).



In limba engleza, prima parte a versetului, "in ea, voi, care va bucurati mult", se refera la starea lor prezenta spirituala excelenta cat si la asteptarile mari pentru viitor. In aceasta conditie, voi va bucurati, chiar daca trebuie sa suferiti pentru putina vreme.

Petru recunoaste ca alesii Domnului treceau prin mari necazuri si le propune cateva lucruri pentru alinarea necazurilor lor.

1. Oricare crestin adevarat are totdeauna ceva de care se poate bucura mult. O bucurie mare contine mai mult decat pacea launtrica netulburata ori experimentarea unui sentiment de consolare. Bucuria se va face vazuta in infatisare si in comportare, dar mai ales in lauda si recunostinta.

2. Bucuria suprema a unui crestin bun provine din lucrarile spirituale si ceresti, din relatia lui cu Dumnezeu si cu cerul. In aceasta, fiecare crestin adevarat se bucura. Bucuria rezulta din comoara lui care contine ceva de o valoare foarte mare si de care sunt siguri ca o au.

3. Cei mai buni crestini sunt aceia care au mare motiv sa se bucure mult chiar daca trec prin mari greutati si tot felul de ispitiri, tot felul de adversitati, ori incercari ale credintei, ale rabdarii si ale statorniciei. Rar cand vine numai cate o singura incercare, caci sunt necesare si felurite si din diferite parti. Ca si fiinte umane, noi suntem supusi la necazuri personale si locale. Ca si crestini, datoria noastra fata de Dumnezeu ne obliga la o durere continua cand are loc dezonorarea facuta lui Dumnezeu, si sa avem mila fata de cei ce duc o viata mizerabila, de cei ce trec prin calamitati ori distrug omenirea din propria ei pozitie, ori ca rezultat al razboaielor divine. Toate acestea dau nastere intr-o minte pioasa si generoasa, la o durere aproape continua (Rom.9:2).

4. Nenorocirile si necazurile oamenilor sunt numai pentru un timp scurt, cu toate ca ele pot fi dureri usturatoare. Viata insasi este scurta si durerea nu poate dura decat atat cat dureaza si viata. Scurtimea oricarei nenorociri micsoreaza din greutatea ei.

5. O mare mahnire este adesea necesara pentru binele crestinului; "daca trebuie, sunteti intristati". Dumnezeu nu mahneste pe ai Lui cu placere, ci actioneaza cu judecata, in raport cu nevoile noastre. Expresia "daca trebuie" semnifica ca este o ocazie favorabila si potrivi-ta, o absoluta necesitate, in cazul acela. De aceea nici un om nu ar trebui sa fie tulburat de aceste intristari, "caci stiti ca la aceasta ati fost chemati (1 Tes.3:3).

Aceste necazuri, care se par grele, ne vin in viata noastra numai atunci cand avem nevoie de ele si niciodata nu stau mai mult decat este nevoie de ele. Incercarea credintei noastre are ca scop testarea ei, asa cum aurul este incercat prin foc. Incercarea curand se va sfarsi, dar slava, onoarea si lauda vor dainui o vesnicie. Aceasta ar trebui sa ne impace cu necazurile noastre, pentru ca ele dureaza o clipa, dar lucreaza pentru noi, in sfarsit, o greutate vesnica de slava.

Care este atitudinea mea fata de suferinta? Ma pot bucura si in suferinta?