Există o plantă numită "regina nopţii". Are o floare minunată care înfloreşte foarte repede, se deschide după apusul soarelui şi atinge către miezul nopţii frumoasa ei desfăşurare, o corolă albă, cu un parfum încântător.

Dar abia înfloreşte că şi începe să se ofilească, iar la ora trei noaptea este trecută deja- nu o atinge nici o rază de soare!

Nu se aseamănă fericirea şi slava pământească a omului firesc cu această floare?

Ce luptă mare se dă până când omul îşi atinge scopul şi cât de repede dispare ceea ce are în mâini - bogăţie, faimă, putere!

Averile pământeşti nu vor satisface niciodată.

În toate lipseşte raza de soare a adevăratei fericiri, care poate fi găsită numai în credinţa în Domnul Isus, Fiul Lui Dumnezeu, o fericire care ţine veşnic!

După ce omul trece de "punctul culminant" al vieţii, vin zilele care nu-i plac.

Prin slăbirea organelor senzoriale şi prin tulburările bătrâneţii, i se aduce aminte că viaţa de pe pământ se apropie de sfârşit.

Ferice de acela care a găsit un sprijin în Domnul şi Mântuitorul său, Isus Hristos!

"Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte"  Psalmul 103. 15, 16