".... ci si-a luat ramas bun de la ei si a zis: "Trebuie numai decat ca sarbatoarea care vine, s-o fac in Ierusalim. Daca va voi Dumnezeu, ma voi intoarce iarasi la voi". Si a plecat din Efes" (Fapte 20:21).



Il vedem aici pe Pavel intr-o continua miscare, tot timpul ocupat si chiar foarte ocupat in serviciul lui Hristos. El este in Corint pentru un an si sase luni, apoi a plecat spre Siria si au ajuns in Efes. Aici nu a stat multa vreme, cu toate ca fratii l-au rugat sa ramana la ei mai mult. Efesul era un oras in Asia mica si port la mare.

1. Aici el a lasat pe Aquila si Priscila, nu pentru ca ei i-ar fi fost lui o povara in calatorie, ci din cauza ca ei puteau fi de folos in slujba Evangheliei pentru biserica din Efes. Pavel avea de gand sa se intoarca la Efes si sa stea mai mult, dar intre timp i-a lasat acolo pe Aquila si Priscila, asa cum si Domnul Isus a trimis pe ucenici doi cate doi, pe drumul pe unde avea sa treaca, ca sa pregateasca calea pentru el. Aquila si Priscila, prin conversatiile lor particulare, fiind crestini foarte capabili si inteligenti puteau pregati pe multi sufleteste ca sa primeasca favorabil si sa inteleaga mesajul Evangheliei cand va fi predicat de Pavel. El ii numeste "tovarasii mei de lucru in Isus Hristos" (Rom.16:3).

2. Si in Efes, ca si in multe orase, Pavel a intrat in Sinagoga si a stat de vorba cu Iudeii, nu ca si un ascultator, ci ca si un predicator. Cu toate ca-i abandonase pe Iudeii din Corint care i se impotrivise, si l-au batjocorit, pentru aceasta tot a mers la sinagoga evreilor in alte orase pentru a le face mai intai lor oferta Evangheliei. Noi nu trebuie sa condamnam pe toti evreii din pricina unora dintre ei, ori o denominatiune intreaga din pricina conduitei unora dintre ei.

3. Evreii din Efes nu l-au scos afara din oras, ci au staruit de el sa stea mai mult cu ei (v.20), ca sa-i instruiasca in Evanghelia lui Hristos.

4. Pavel nu a consimtit sa stea cu ei, ci si-a luat ramas bun de la ei. El trebuia cu orice chip sa ajunga la Ierusalim la sarbatoarea Pastelui. Nu atat pentru ca era legat de tinerea unei sarbatori, dar pentru un motiv pe care nu-l stim, el a trebuit sa fie la Ierusalim de Pasti, ori probabil ca atunci era ocazia cea mai minunata de a intalni evrei de pretutindeni, veniti acolo cu aceeas ocazie.

5. El le-a promis ca se va intoarce inapoi dupa ce va savarsi aceasta calatorie la Ierusalim, fiind incurajat de invitatia lor amabila. "Daca va voi Dumnezeu". Timpul nostru este in mana lui Dumnezeu, noi propunem dar El dispune, de aceea trebuie sa ne facem toate promisiunile noastre cu supunere la voia lui Dumnwezeu, asa cum am vazut in Iacov 4:15.

Suntem noi bucurosi sa recomandam pe altii sa faca lucrul nostru in absenta noastra? Ne credem indispensabili sau cei mai capabili?Pe ogorul lui Dumnezeu este loc pentru oricine care vrea sa slujeasca.