Un tânăr avea trei prieteni. Pe baza unei acuzaţii false, nedrepte ,a fost condamnat ani grei de închisoare.

Atunci, tânărul, a cerut ajutor imediat primului său prieten. Acesta, i-a dat o haină potrivită pentru a apare cu ea în faţa judecătorului.

Dar nu s-a schimbat nimic. Acuzaţia a ramas valabilă.

Acuzatul solicită pe cel de-al doilea prieten care i-a promis că va merge cu el la judecată.Nu s-a schimbat nimic însă.

Şi-a amintit apoi, de cel de-al treilea "prieten "pe care până acum nu l-a apreciat niciodată bazându-se întotdeauna pe primii doi prieteni.

A mers la el, i-a spus necazul, prietenul l-a ascultat cu cea mai mare atenţie şi a promis că-l va ajuta ca adevărul să fie descoperit.

Ceea ce a promis cel de-al treilea prieten, a şi înfăptuit.

Există o mare învăţătură în această povestire.

Primul prieten al omului este banul.

Cel de-al doilea e reprezentat de familie, cunoscuţi, care din păcate de cele mai multe ori ne conduc doar până la... mormânt!

Al treilea prieten era Domnul Isus Hristos. El  merge cu toţi cei ce cred în El şi îi salvează de pedeapsa veşnică dându-le viaţă veşnică.