"Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie" (Fapte 21:25).



Pavel s-a coborat la Ierusalim din Cezarea si era insotit de cativa ucenici din Cezarea. Ei s-au adunat in casa lui Iacov, cu toti prezbiterii si Pavel le-a facut o dare de seama a ceea ce facuse Dumnezeu prin el in mijlocul Neamurilor. El a vrut sa-i faca atenti ca multi Iudei crezusera, cu toate acestea, ei erau plini de ravna pentru Legea lui Moise. Pentru ca acestia au fost afectati intr-un mod negativ de invatatura lui Pavel, care spunea ca nu mai este nevoie ca sa se taie imprejur, sa nu mai se tina de obiceiurile strabune, ca tinerea sarbatorilor, a posturilor, sa nu imbrace filacterii, sa nu se abtina de la carne necurata. E-adevarat ca Pavel predicase abrogarea Legii lui Moise, i-a invatat ca era imposibil ca sa fie socotiti neprihaniti prin practicarea acestor porunci si, de aceea, noi nu mai datoram nimic Legii. Dar erau falsi atunci cand Iudeii spuneau ca i-a invatat sa se lepede de Moise, pentru ca religia pe care Pavel o predica, mai degraba implinea Legea decat sa o anuleze. El predica pe Hristos, sfarsitul Legii, neprihanirea si pocainta cat si credinta in exercitarea careia, noi trebuie sa facem uz de Lege. Dar chiar si unii Iudei aveau impresia aceasta ca Pavel era dusmanul lui Moise si ca le dadea prea mare atentie Iudeilor necredinciosi si erau porniti impotriva lui Pavel.

Prezbiterii si batranii din Ierusalim il iubeau si il respectau si erau multumiti de ceea ce Pavel facuse si-l considerau fratele lor (v20). Dar cu greu fratietatea a putut fi convinsa de adevarul acesta. De aceea conducatorii Bisericii doreau ca Pavel, printr-un act public, acum ca venise la Ierusalim, sa faca asa ca acuzatia adusa impotriva lui sa se dovedeasca falsa si ca nu este adevarat ca el invatase sa se lepede de Moise.

Ei au ajuns la concluzia ca pot face ceva in privinta aceasta si i-au spus ce sa faca: "Curateste-te impreuna cu ei" dupa Lege si astfel ei credeau ca se vor stopa toate calomniile aduse la adresa lui, ca Pavel nu era ceea ce ei credeau si ca nu invata evreii sa uite Legea, ci el fiind evreu, tinea Legea. Aceasta in nici un fel nu trebuia sa fie o violare a decretului facut in favoarea Neamurilor. Ei trebuiau sa pazeasca ceea ce li s-a scris si sfatuit de consiliul de la Ierusalim cu putin timp inainte, intr-un deplin acord cu toti cei adunati, adica "sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de a manca mortaciuni si de curvie.

Aceasta nu cerea ca ei sa fie legati de legea ceremoniala sub nici o forma, ci le cerea sa ramana la ceea ce se hotarase. Ei stiau cat de gelos era Pavel pentru apararea libertatii celor convertiti dintre Neamuri si de aceea era necesar ca ei sa ramana in acest legamant special. De ce trebuiau sa se fereasca de lucrurile inchinate idolilor? Pavel spune un idol este tot una cu nimic. Cine jertfeste idolilor, jertfeste dracilor. A aduce jertfe care nu sunt de folos omului, nici pentru mantuirea sufletului lui si nici pentru impacarea cu Dumnezeu era o risipa, si un pacat in acelas timp. Prima porunca din decalog spune, sa nu avem alti dumnezei, caci "Dumnezeu este singurul Dumnezeu" si lui merita sa-i dam toata ascultarea. In plus, in Hristos au fost substituite toate jertfele. El este jertfa de rascumparare, unica si desavarsita, pentru ca a fost adusa de insus Fiul lui Dumnezeu. Animalele sugrumate sunt acelea din care sangele nu s-a scurs ca si atunci cand sunt taiate. Dumnezeu a dat permisiune omului ca sa manance carne, dar fara sange, pentru ca viata (sufletul) animalului este in sange. Porunca aceasta ramanea in picioare. In ce priveste curvia, Dumnezeu are acelas standard si in Noul ca si in Vechiul Legamant. Cei ce pacatuiau in vechime erau omorati cu pietre fara mila. La aceasta acum se adauga un nou argument. Trupul este facut pentru Dumnezeu, ca sa fie un templu pentru Duhul Sfant. Trupul omului nu poate avea decat o intrebuintare, ori pentru Dumnezeu ori pentru pacat. Deci daca noiii credinciosi erau atenti la ceea ce mancau, si la ceea ce faceau cu trupurile lor, consacrandu-le lui Dumnezeu, si acceptau jertfa Domnului Isus in locul oricarei alte jertfe, era tot ce trebuiau sa faca ca sa fie mantuiti. Cat de mult, Dumnezeu a simplificat mantuirea noastra, reducand-o la credinta si ascultare, "nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni".

Este Dumnezeu singurul Dumnezeu pentru mine? Este intr-adevar trupul meu un Templu rezervat in exclusivitate Duhului Sfant?