N-ar mai fi trebuit
"Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatiti odata, n-ar mai fi trebuit sa aiba cunostinta de pacate? (Evrei 10:1-2-6).
Pavel a stiut ca Evreii, carora le este adresata aceasta epistola, erau indragostiti la nebunie de dispensatia levitica si de aceea isi umple gura cu argumente pentru a-i dezobisnui de ea.
In aceasta prima parte a cap. 10, pana la v. 6, el pune foarte jos atat preotia cat si jertfele. De la v.7-18, el ridica si inalta preotia lui Hristos foarte sus, ca apoi sa le recomande Evanghelia cu eficienta. In ultima parte a capitolului, Pavel arata credinciosilor onorurile si demnitatile starii lor in Hristos si ii cheama sa-si indeplineasca ca atare, slujbele incredintate lor, pentru ca "foarte putina vreme mai este, pana Cel asteptat va veni si nu va zabovi".
Pavel sub calauzirea Duhului Sfant, isi propune sa le arate ca dispensatia Levitica este mai inferioara si imperfecta decat dispensatia harului. Cu toate ca si aceasta dispensatie a venit printr-o porunca divina si foarte folositoare si excelenta la timpul si la locul ei, totusi, cand aceasta este pusa in competitie cu Hristos, este corect si necesar sa se arate slabiciunea si imperfectiunea ei. Pavel face aceasta efectiv prin cateva argumente:
1. Legea era numai umbra si numai o umbra a lucrurilor bune care aveau sa vina dupa ea. Si cine ar fi inebunit dupa o umbra, chiar a unor lucruri bune, in special cand lucrul real, cu adevarata valoare a si venit deja. (Se referea la Hristos care venise). Sa observam la acest punct trei subpuncte: a) lucrurile lui Hristos si Evanghelia sunt lucruri bune. Ele sunt cele mai bune lucruri in ele insele si cele mai bune pentru noi. Ele sunt realitati ale unei naturi excelente. b) Aceste lucruri, in Vechiul Testament, erau lucrurile bune care erau asteptate sa vina, nedes-coperite clar si de aceea nici nu se puteau bucura de ele pe deplin. c) Evreii, atunci, au avut numai umbra lucrurilor bune ale lui Hristos, o idee vaga a lor, dar noi sub Evanghelie, cei de sub har, avem lucrul esential, realitatea.
2. Legea nu a fost o imagine exacta a lucrurilor bune asteptate. O imagine este o reprezentare exacta a lucrului anuntat. Legea nu a mers asa de departe, caci era numai o umbra, asa cum o imagine a unei persoane intr-un geam de sticla este o reprezentare mult mai perfecta, decat umbra lui pe perete. Legea a fost o ciorna a marelui proiect al harului divin, si ca atare, evreii nu ar fi trebuit sa fie inebuniti dupa ea.
3. Jertfele legale, fiind oferite an dupa an, nu puteau niciodata sa faca pe cei ce le aduceau desavarsiti, pentru ca atunci inseamna ca ar fi trebuit sa fie un sfarsit pentru aceste jertfe. Daca ele ar fi satisfacut cerintele justitiei divine, daca ar fi facut impacare pentru faradelegile savarsite, daca ar fi putut pacifica constiinta, atunci ele ar fi incetat de a mai fi aduse an dupa an, pentru ca nu ar mai fi fost nevoie, nemai fiind pacat pe constiinta omului. Dar nu a fost asa, dupa ce trecea ziua ispasirii, pacatosul cadea din nou intr-o greseala sau alta, asa ca era nevoie de o alta zi a ispasirii si una in fiecare an pe langa jertfele de toate zilele. Pe cand acum, sub har, ispasirea este perfecta si nu se va mai repeta si pacatosul odata iertat este iertat pentru totdeauna. El trebuie numai sa-si reinoiasca pocainta si credinta ca sa poata avea un sentiment confortabil al unei iertari continue.
4. Jertfele in sine nu puteau sterge pacatul pentru ca era cu neputinta. Era un defect in ele: a) ele nu erau de aceeas natura cu pacatosul; b) ele nu aveau o valoare suficienta pentru a satisface justitia divina; c) animalele jertfite sub lege nu-si puteau da consimtamantul de a se pune in locul pacatosului. Numai Hristos a fost Cel care a fost capabil sa-si dea consimtamantul si de buna voie, voluntar s-a substituit pe Sine in locul pacatosului.
5. A fost un timp fixat si anuntat mai dinainte de marele Dumnezeu si acel timp venise acum cand jertfele nu erau mai mult acceptate de El; si nici folositoare oamenilor. Dumnezeu a abrogat Legea si de aceea, a mai adera la jertfe inseamna sa te impotrivesti lui Dumnezeu si sa-L respingi pe El.
Acum cunoastem in parte, dar cand se va arata Hristos vom cunoaste pe deplin. Suntem noi indragostiti de Dumnezeu si Cuvantul Lui, asa cum erau unii Evreii de Legea lor?
Pavel a stiut ca Evreii, carora le este adresata aceasta epistola, erau indragostiti la nebunie de dispensatia levitica si de aceea isi umple gura cu argumente pentru a-i dezobisnui de ea.
In aceasta prima parte a cap. 10, pana la v. 6, el pune foarte jos atat preotia cat si jertfele. De la v.7-18, el ridica si inalta preotia lui Hristos foarte sus, ca apoi sa le recomande Evanghelia cu eficienta. In ultima parte a capitolului, Pavel arata credinciosilor onorurile si demnitatile starii lor in Hristos si ii cheama sa-si indeplineasca ca atare, slujbele incredintate lor, pentru ca "foarte putina vreme mai este, pana Cel asteptat va veni si nu va zabovi".
Pavel sub calauzirea Duhului Sfant, isi propune sa le arate ca dispensatia Levitica este mai inferioara si imperfecta decat dispensatia harului. Cu toate ca si aceasta dispensatie a venit printr-o porunca divina si foarte folositoare si excelenta la timpul si la locul ei, totusi, cand aceasta este pusa in competitie cu Hristos, este corect si necesar sa se arate slabiciunea si imperfectiunea ei. Pavel face aceasta efectiv prin cateva argumente:
1. Legea era numai umbra si numai o umbra a lucrurilor bune care aveau sa vina dupa ea. Si cine ar fi inebunit dupa o umbra, chiar a unor lucruri bune, in special cand lucrul real, cu adevarata valoare a si venit deja. (Se referea la Hristos care venise). Sa observam la acest punct trei subpuncte: a) lucrurile lui Hristos si Evanghelia sunt lucruri bune. Ele sunt cele mai bune lucruri in ele insele si cele mai bune pentru noi. Ele sunt realitati ale unei naturi excelente. b) Aceste lucruri, in Vechiul Testament, erau lucrurile bune care erau asteptate sa vina, nedes-coperite clar si de aceea nici nu se puteau bucura de ele pe deplin. c) Evreii, atunci, au avut numai umbra lucrurilor bune ale lui Hristos, o idee vaga a lor, dar noi sub Evanghelie, cei de sub har, avem lucrul esential, realitatea.
2. Legea nu a fost o imagine exacta a lucrurilor bune asteptate. O imagine este o reprezentare exacta a lucrului anuntat. Legea nu a mers asa de departe, caci era numai o umbra, asa cum o imagine a unei persoane intr-un geam de sticla este o reprezentare mult mai perfecta, decat umbra lui pe perete. Legea a fost o ciorna a marelui proiect al harului divin, si ca atare, evreii nu ar fi trebuit sa fie inebuniti dupa ea.
3. Jertfele legale, fiind oferite an dupa an, nu puteau niciodata sa faca pe cei ce le aduceau desavarsiti, pentru ca atunci inseamna ca ar fi trebuit sa fie un sfarsit pentru aceste jertfe. Daca ele ar fi satisfacut cerintele justitiei divine, daca ar fi facut impacare pentru faradelegile savarsite, daca ar fi putut pacifica constiinta, atunci ele ar fi incetat de a mai fi aduse an dupa an, pentru ca nu ar mai fi fost nevoie, nemai fiind pacat pe constiinta omului. Dar nu a fost asa, dupa ce trecea ziua ispasirii, pacatosul cadea din nou intr-o greseala sau alta, asa ca era nevoie de o alta zi a ispasirii si una in fiecare an pe langa jertfele de toate zilele. Pe cand acum, sub har, ispasirea este perfecta si nu se va mai repeta si pacatosul odata iertat este iertat pentru totdeauna. El trebuie numai sa-si reinoiasca pocainta si credinta ca sa poata avea un sentiment confortabil al unei iertari continue.
4. Jertfele in sine nu puteau sterge pacatul pentru ca era cu neputinta. Era un defect in ele: a) ele nu erau de aceeas natura cu pacatosul; b) ele nu aveau o valoare suficienta pentru a satisface justitia divina; c) animalele jertfite sub lege nu-si puteau da consimtamantul de a se pune in locul pacatosului. Numai Hristos a fost Cel care a fost capabil sa-si dea consimtamantul si de buna voie, voluntar s-a substituit pe Sine in locul pacatosului.
5. A fost un timp fixat si anuntat mai dinainte de marele Dumnezeu si acel timp venise acum cand jertfele nu erau mai mult acceptate de El; si nici folositoare oamenilor. Dumnezeu a abrogat Legea si de aceea, a mai adera la jertfe inseamna sa te impotrivesti lui Dumnezeu si sa-L respingi pe El.
Acum cunoastem in parte, dar cand se va arata Hristos vom cunoaste pe deplin. Suntem noi indragostiti de Dumnezeu si Cuvantul Lui, asa cum erau unii Evreii de Legea lor?
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1175
- Export PDF: 4
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,