"Caci este un singur Dumnezeu, si ... faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita si apostolul si propovaduitorul Lui am fost pus eu"

(1 Tim. 2:1-5-7-8).

In acest capitol Pavel trateaza 2 subiecte majore. Unul este acela al rugaciunii si al doilea este despre femeile din biserica: care este podoaba ei, de ce trebuie si motivele pentru care sa fie supusa, cat si promisiunea data pentru a incuraja nasterea de copii.

I. Pavel il insarcineaza pe Timotei ca sa aiba grija ca sa sfatuiasca pe crestini: 1. sa se roage pentru toti oamenii si mai ales pentru cei pusi in pozitii de autoritate. Modelul religiei crestine este sa promoveze rugaciunea si ucenicii lui Hristos trebuie sa fie oameni ai rugaciunii (Efes.6:18). "Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri". Mai intai trebuie sa ne rugam pentru noi insine, dar, de asemenea, trebuie sa ne rugam pentru cei impovarati, pentru dusmani, pentru prigonitori, pentru guvernele lumii, chiar daca trebuie sa suferim sub autoritatea lor. 2. Rugaciunea este de mai multe feluri: cereri, mijlociri si multumiri. 3. Care este motivul pentru care sa ne rugam? Pavel ne arata dragostea lui Dumnezeu pentru omenire in general (v.4). Este un singur Dumnezeu si El are dorinte bune pentru toti oamenii. Este un singur Dumnezeu (v.5), nu exista altul si nu poate fi altul, si El vrea ca toti sa fie mantuiti. El nu vrea moartea pacatosului (Ezec. 33:11), ci binele si mantuirea tuturor. 4. Nu ca si cand El a decretat mantuirea pentru toti, pentru ca atunci ar insemna ca toti oamenii, vrand nevrand, sa fie mantuiti. El a dat vointa libera omului pentru a face decizii cu privire la viata lor. Dumnezeu are bunavointa sa mantuiasca pe toti si oamenii vor pieri nu pentru ca El nu vrea, ci pentru ca oamenii nu voiesc sa fie mantuiti (Mat.23:37). Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga la cunostinta adevarului, si daca venirea Domnului este amanata este din pricina ca Evanghelia trebuie sa fie vestita la orice faptura. Este de datoria noastra sa le facem de cunoscut adevarul pentru ca numai aceasta este calea de a fi mantuiti. Isus este Calea, Adevarul si Viata. 5. Este numai un Mijlocitor, si acela s-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti. El a adus omenirea sa stea in fata lui Dumnezeu, in alte conditii; asa ca ei nu mai sunt sub Lege ca si un legamant al faptelor, ci ca si o regula de viata. Ei sunt acum sub har, nu sub legamantul vinovatiei, ci sub un legamant nou, El s-a dat pe Sine ca pret de rascumparare. Observati ca moartea lui Hristos a fost o rascumparare, un contra pret. Noi meritam sa murim. Hristos a murit pentreu noi sa ne salveze de la moarte si iad. El s-a dat de buna voie, o rascumparare pentru toti, ca astfel toata omenirea sa fie adusa intr-o conditie mai buna decat aceia a dracilor. El a murit ca sa aduca o mantuire de obste, pentru a fi in stare de a se pune pe El insus in pozitia de Mediator intre Dumnezeu si om. Un mediator presupune ca este o controversa. Pacatul a cauzat o cearta intre noi si Dumnezeu. Isus Hristos este Mijlocitorul care se obliga sa faca pace, sa aduca pe Dumnezeu impreuna cu omul, sub forma unui arbitru (Iov9:38). El a fost o jertfa de rascumparare care s-a adeverit la momentul potrivit.

In timpurile Vechiului Testament, suferintele Lui si slava de care trebuie sa fie urmate, erau lucrurile care trebuiau revelate in timpurile din urma (1Petru 1:10-11). Invatatura despre Hristos ca si Mijlocitor a fost incredintata de Pavel lui Timotei ca sa fie predicata la orice faptura (Marcu 16:15). Pe langa chemarea la apostolie, Pavel a fost numit sa fie un invatator al Neamurilor, a imparatilor si al fiilor lui Israel. Dar Pavel a fost insarcinat, sa predice, in special Neamurilor. Ei sunt primii pe lista, pentru ca Iudeii nu au primit marturia lui.

Acela care este un Mijlocitor in Noul Testament este Cel ce S-a dat ca pret de rascumparare. Aceasta a fost o contributie necesara a slujbei de Mijlocitor.

II. Cum sa ne rugam? Rugaciunea nu este limitata numai in casa de rugaciune; ci oamenii trebuie sa se roage in tot locul. Nici un loc nu este mai important ca altul: in camaruta, la masa, cu familia, in calatorie, in public sau in mod particular. Este voia lui Dumnezeu si trebuie sa ridicam in sus maini curate, fara manie si fara indoieli, daca vrem ca sa lucram impreuna cu El la mantuirea altora.

Sunt eu in alerta ca sa implinesc voia Tatalui rugandu-ma ca si altii sa fie mantuiti? Pot spune altii despre mine ca sunt un om al rugaciunii?