"Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine" (1Corin. 6:12-20).

Versetul 12 si parte din v.13 se par sa faca aluzie la o disputa, avuta cu putin timp inainte, printre crestini cu privire la deosebirea care trebuia facuta intre mancaruri. Totusi acestea sunt ca o prefata la avertizarea care urmeaza impotriva pacatului preacurviei.

Legatura intre cele doua se pare destul de simpla, daca noi luam seama la hotararea celebra a apostolilor din Fapte 15, unde interzicerea unor mancaruri a fost pusa alaturi de aceea a curviei. Printre crestinii din Corint se pare ca erau unii care-si imaginau ca pot avea libertate pentru ambele pana acolo ca, in special curvia ca si mancarurile, nu era un pacat condamnat de legile tarii lor. Ei erau gata sa spuna, chiar si in cazul curviei, "toate lucrurile imi sunt ingaduite". Pavel se angajeaza sa se opuna acestei inselaciuni periculoase. El le spune ca multe lucruri legale, permise in ele insele, nu erau potrivite sau adecvate in alte circumstante si timpuri.

Crestinii nu ar trebui sa considere numai ce este legal de facut, ci ce este potrivit pentru ei, considerand profesia, caracterul, relatiile si sperantele lor. Ei ar trebui sa fie cu mare grija ca sa nu duca acest principiu prea departe, ca sa nu ajunga din nou in robie, fie prin inselaciunea iscusita a diavolului,fie printr-o inclinatie fireasca. "Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine" (v.12). Chiar si in lucrurile permise, Pavel nu s-ar fi supus la impunerea unei autoritati uzurpate. Exista o libertate prin care Hristos ne-a facut liberi si in care trebuie sa ramanem neclintiti. Dar cu siguranta, in ceea ce-l privea, Pavel niciodata nu s-ar fi folosit de aceasta libertate asa de departe, incat sa se puna pe sine sub puterea vreunui apetit trupesc. Cu toate ca mancarurile erau toate permise, el nu va deveni un lacom sau un betiv. Dar, si mai putin, el nu va abuza de libertatea permisa sa incurajeze pacatul curviei. Desi era permis de legile din Corint, era o calcare a legii naturii si pe deplin nepotrivit unui crestin. El nu va abuza de acest principiu de a manca si de a bea sa incurajeze necumpatarea si indulgenta in apetite carnale.

Cu toate ca mancarurile sunt pentru stomac si stomacul pentru mancaruri, totusi, daca acestea ma robesc, daca sunt in pericolul de a fi robul stomacului si a apetitului, atunci ma voi abtine. Caci Dumnezeu le va distruge si pe unul si pe celalalt. Mancarurile si stomacul sunt una pentru alta, asa cum este si relatia dintre trup si curvie, pentru unii. Dar trupul credinciosului nu este pentru curvie, ci pentru Domnul, pentru slujba si onoarea lui Dumnezeu. De aceea trupul lui nu poate fi facut un madular al unei curve. Trebuie sa avem grija ce facem cu ceea ce apartine lui Hristos, ca si cand ar fi al nostru propriu si de aceea sa nu-l dezonoram. Trupul credinciosului este si trebuie sa fie templul Duhului Sfant. Acelas trup nu poate avea decat o singura intrebuintare. Ori este resedinta Duhului Sfant dupa nasterea din nou, ori este un madular al unei femei stricate, ceea ce nu se potriveste cu reputatia unui crestin. Curvia este un pacat al firii vechi, nerastignite. Daca cineva mai este inca rob apetitului sexual, al relatiilor neingaduite dovedeste ca inca n-a fost scapat de vechile pacate si este inca rob pacatului, de care odata va trebui sa dea socoteala inaintea lui Dumnezeu.

Nu numai mancarea si curvia pot pune stapanire pe noi. Sunt multe robii in care Satana vrea sa ne atraga foarte subtil. Nu consideram ca este un pacat sa folosesti guma de mestecat ori cafea. Dar atunci cand numai poti fara ele, ai devenit rob.