"...caci trebuie sa fie si partide intre voi, ca sa iasa la lumina cei gasiti buni" (1 Corint. 11:17-19-22).

In acest pasaj, apostolul ii mustra aspru pe Corinteni pentru o neoranduiala mult mai mare decat cea de dinainte, in ceea ce privea participarea lor la Cina Domnului. Aceasta era facuta, in mod obisnuit in primele veacuri, ca si o masa de dragoste, dar aceasta a dat nastere la neoranduieli scandaloase. Aceasta este ceea ce Pavel incearca sa restaureze prin aceasta scrisoare.

1. Pavel le aminteste ca atunci cand se adunau laolalta, intre ei erau dezbinari. In loc sa concureze in unanimitate in celebrarea acestei randuieli sfinte, ei au incput sa se certe unul cu altul. Oamenii pot sa se adune impreuna in aceeas biserica, sa stea la aceias masa, a Domnului, si totusi sa fie dezbinati. Lipsa de caritate, lipsa de afectiune si de dragoste frateasca, daca creste in a produce discordie si feude, apoi nemultumire, constituie o schizma. Pavel auzise ca erau partide in Corint si avea motiv sa creada ca este adevarat, pentru ca, adauga el, "trebuie sa fie" si erezii, de asemenea; nu numai certuri, dar si partide. Se poate, de asemenea, sa fie opinii corupte care lovesc la fundatia crestinatatii si a religiei adevarate. Sa nu ne miram ca trebuie sa fie sparturi ale dragostei crestine in biserici, atunci cand asemenea abateri vor veni si vor face un naufragiu al credintei si al bunei constiinte. Asemenea lucruri sunt de asteptat sa vina. Dumnezeu le permite pentru ca cei dovediti buni sa fie cunoscuti. Atunci se va vedea credinciosia lor, printr-o constanta aderenta la adevarurile si caile lui Dumnezeu in ciuda ispitirilor seducatorilor. Intelepciune lui Dumnezeu poate face din rautatea si greselile altora un fond pe care sa iasa in evidenta evlavia si integritatea sfintilor.

2. Pavel le imputa nu numai certurile si partidele, dar si dezordinea rusinoasa care o manifestau prin graba de a manca si de a bea inainte de Cina Domnului (v.21). Paganii obisnuiau sa bea mult la ospetele lor pe care le aveau cand isi aduceau jertfele la templu. Multi din Corintenii bogati se pare ca-si permiteau aceasta libertate la masa Domnului, ori la asa zisele lor agape, care erau anexate la Cina Domnului. Ei nu se asteptau unul pe altul, cei bogati dispretuiau pe cei saraci si mancau si beau numai ei din proviziile aduse, inainte ca celor saraci sa li se permita sa ia parte la masa. Asa ca unii erau flamanzi in timp ce altii aveau mai mult decat le trebuie. Aceasta era o profanare a institutiei divine in cel mai degradant nivel. Ceea ce era desemnat pentru hrana sufletului era folosit pentru hranirea poftelor si a pasiunilor lor. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o legatura de prietenie si afectiune reciproca a fost facut un instrument de discordie si lipsa de unitate. Saracii erau deprivati de mancarea pregatita pentru ei si cei bogati au transformat-o un ospat de caritate intr-o destrabalare sau imbuibare. Aceasta nu era normal si era o rusine.

3. Apostolul blameaza o astfel de conduita, spunandu-le ca o asemenea comportare distruge scopul si folosirea unei asemenea institutii divine. "Nu este cu putinta sa mancati Cina Domnului"(v.20). Mai bine ar fi fost pentru ei intr-o astfel de situatie sa stea acasa. Mancarea si practicile din Corint, copiate de la pagani erau o contra-dictie directa a scopurilor acestei institutiii sacre. Conduita lor sustinea o nesupunere fata de casa lui Dumnezeu (v.22). Daca ei aveau in minte numai mancarea, trebuiau sa manance acasa, dar sa vii la masa Domnului si sa te certi si sa uneltesti, sa tii la distanta pe cei saraci, era un abuz al acestei randuieli. O astfel de comportare tindea mai mult sa ii faca pe cei saraci sa se rusineze si sa se descurajeze, ei a caror suflete erau la fel de scumpe lui Hristos ca si ale celor bogati.

Mesele obisnuite trebuiau administrate intr-o maniera obisnuita, dar ospetele religioase ar trebui sa aiba o nota de religiozitate. Este un rau hain si ar trebui evitat cu orice pret pentru crestini ca sa-si trateze pe semenii lor cu dispret si impertinenta si mai ales la Cina Domnului. Noi ar trebui sa fim cu grija ca nimic din comportarea noastra la masa Domnului sa nu aiba in ea aparenta unui dispret fata de o institutie asa de sacra.

Suntem din aceia care fac probleme ori care gasim solutii la problemele care se creeaza in biserica? Ferice de facatorii de pace, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!