"Un copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umarul Lui" (Isaia 9:6).

Versetul acesta este un verset arhicunoscut si rar Craciun cand nu l-am auzit citat in predici, poezii sau cantari. Ceea ce mi-a vorbit acest verset in anul care s-a scurs, a fost timpul verbelor din aceasta propozitie. Ni se spune la timpul trecut ca, "un copil ni s-a nascut si un Fiu ni s-a dat" iar partea a doua spune, la viitor, ca "domnia va fi pe umarul Lui". Ce este sau gasesc eu semnificativ in aceasta? Este ceea ce so Petru spune in ziua de Rusalii, in Fapte 2: 23: "Pe Omul acesta, dat in maiinile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu".

Pe Dumnezeu nu L-a luat prin surprindere cadrea omului in pacat. Diavolul a crezut ca face o surpriza lui Dumnezeu, dar s-a inselat. Nu numai ca si-a reusit planul lui marsac dar s-a ales si cu un cap zdrobit, spre surprinderea lui. Domnul Isus nu a venit la intamplare, ci la o vreme hotarata din vesnicii, de Tatal. Pavel spune aceasta la Gal.4:4, Dumnezeu a trimis pe Fiul, la "implinirea vremii". Atunci cand Dumnezeu a considerat ca este momentul cel mai potrivit, a ingaduit ca Fiul sa se nasca din femeie, sa se faca om, caci numai asa putea muri si face ispasire pentru pacatele noastre. Dumnezeu este Spirit si un spirit nu poate muri.
Rastignirea Domnului Isus a fost in ochii multora un faliment ingrozitor, o viata asa de frumoasa, de perfecta a fost irosita. Infrangerea Lui a fost numai aparenta. A treia zi El a inviat glorios, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruind.

Craciunul a ajuns sa fie banalizat si comercializat de cei mai multi, dar pentru crestinul adevarat ea este aniversarea nasterii Mantuitorului. In loc sa cheltuim banii pe cadouri, felicitari, brad, lumini, ar fi mai bine ar fi sa patrundem in spiritul Craciunului. Mi-aduc aminte cand, odata m-am plans de o colega la seful meu si era chiar in preajma Craciunului. Desi el nu era crestin, raspunsul lui a fost: Lidia, uita-te la ea prin spiritul Craciunului". M-am rusinat si am inteles ca trebuie s-o iert, si s-o iubesc asa cum Dumnezeu a facut cu noi inca de la primul Craciun. Povestea de dragoste a lui Dumnezeu cu noi nu a inceput de cand te-ai pocait, ci inainte de a te naste.

Sa ne reinnoim credinta si pasiunea pentru Mantuitorul nostru. Noi sarbatorim pe Hristos nu sarbatoarea. "He is the reason for the seazon". Hristos este motivatia sarbatorii noastre.

In Gen.3:15, spune ca "samanta femeii" va zdrobi capul sarpelui., nu a barbatului. In Marcu 6:3 oamenii intreaba: Nu este acesta tamplarul, feciorul mariei..."? Daca ne uitam in genealogia Domnului Isus din Luca 3, vedem ca aceasta este genealogia Mariei, pe linia lui Natan, fiul lui David, pe cand genealogia din Matei 1 este din Solomon, fiul lui David, pe linia lui Iosif. Chiar in matei 1:16, spune ca Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus. Aceasta arata spre nasterea divina, din fecioara Maria, nu si faptul ca Iosif este tatal lui Isus.

In noaptea aceasta rasare al vecilor Soare slavit,
Ne-aduce lumina din care intaiul pacat ne-a gonit.
Un cantec de slava strabate: Iubirea la noi a venit
De greul atator pacate, pamantul va fi izbavit.
Iubirea pe Sine din cer s-a adus Si lumii
sa dea nemurirea, pret mortii pe ea s-a adus. (N. Moldovan,Un cantec de slava)

Doamne Tata, ajuta-ma sa ma bucur de darul Tau si-Ti dau slava. Amin.