"Dar el si-a lasat invelitoarea si a fugit in pielea goala" Marcu 14:52).
"...Ea l-a apucat de haina si i-a zis: "Culca-te cu mine!". Ell i-a lasat haina in mana si a fugit afara din casa" (Gen 39:12).

Primul text ne vorbeste de un tanar, numit Marcu, care a fugit ca un las de langa Domnul Isus, in momentul cand El a fost prins in gradina Ghetsimani de armata condusa de ucenicul tradator. Domnul Isus le spusese ca va veni un timp cand toti se vor risipi si il vor lasa singur. Ucenicii nu L-au crezut atunci, si daca urmarim in Evanghelii, vedem ca s-a intamplat intocmai. Petru s-a lepadat, Iuda l-a tradat, Marcu a fugit din gradina si la fel si ceilalti, de frica de a nu fi prinsi si ei. Marcu si-a lasat chiar si invelitoarea de pe el in urma, numai ca sa-si scape viata. Lasitatea, rusinea ca esti ucenicul Domnului, frica dovedesc goliciunea sufleteasca a cuiva. Domnul Isus le spusese cu catva timp in urma: "Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga" (Luca 9:24). Se pare ca Marcu a uitat, si l-a lasat pe Isus in mainile cohortei flamande de sange nevinovat. Credem si stim ca Marcu a fost iertat si reabilitat prin experienta de la Rusalii si apoi folosit in misiune impreuna cu Barnaba, Luca si apostolul Pavel. Dumnezeu ne iarta si ne reabiliteaza atunci cand ne pocaim sincer de pacatele noastre.

Al doilea text ne vorbeste de Iosif, un tanar care a refuzat chemarea spre pacat, care s-a impotrivit ispitei cu pretul a 17 ani de inchisoare. El a suferit nedreptatea oamenilor pentru ca nu a vrut sa pacatuiasca impotriva lui Dumnezeu. Si pentru ca Iosif a vrut sa se pastreze curat, Dumnezeu l-a binecuvantat nespus de mult. El a fost inaltat in unul din cele mai inalte ranguri sociale si a fost o binecuvantare pentru familia lui si pentru tot Egiptul. El este cu noi si atunci cand suntem ispititi si ne va arata calea cum sa fugim de ea. Noi trebuie sa ne tinem departe de tot ce ne poate ispiti sa pacatuim, si daca suntem prea aproape de ea, mai bine sa fugim. Wiersbe spune: "Este mai bine sa fugim si sa ne pierdem haina, decat sa cadem in ispita si sa ne pierdem caracterul".

Iosif a avut plantata in sufletul lui teama de Dumnezeu, frica de a nu pacatui. Iosif este un prototip al Domnului Isus. El a ajuns la inaltare prin suferinta: a fost urat si gelozit de fratii lui, apoi vandut ca sclav de ei, pus la inchisoare pe nedrept. Dar el a mers de la suferinta la slava si a devenit salvatorul acelora care l-au respins de la inceput. "Tinta lui Dumnezeu pentru copii Lui este ca sa devenim ca si Fiul Lui (Rom. 8:29). Telul este glorios, dar procesul este dureros: (W.Wiersbe). Ca si Domnul Isus, Iosif a trebuit sa sufere inainte de a intra in slava.

Chiar si de m-ai da in mana celui mai infuriat
Fa sa nu ma tulbur, Doamner, caci as face-un greu pacat.
Dar si chiar de ma voi teme cand voi fi mai slab la zel
Fa sa nu fug nici odata, caci fugind as fi misel.
Dar si chiar sa fug vreodata in vreun nebunesc pacat
Fa sa nu ma leapad Doamne caci atunci sunt blestemat.
A ma tulbura sau teme si-a fugi chiar pot candva
Caci prin plans si pocainta pot sa sper ca-mi vei ierta.
Dar dac-am ajuns netrebnic, un vandut si-un lepadat
Am facut pacatul care pana-n veci e neiertat.
Doamne, chiar sa mor in mana celui mai cumplit calau
Fa sa nu pot niciodata lepada Cuvantul Tau.

Doamne, ajuta-ma sa fug in bratele tale atunci cand sunt ispitit. Amin.