"El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant" (Tit 3:5).

Ati stiut ca o gospodina, ca sa gateasca un pranz cu 3 feluri de mancare si desert se spala de aproximativ 30 de ori in decursul zilei? De ce se spala o bucatareasa pe maini de atatea ori? Explicatia o stiti cu totii, din motive de igiena, cat si pentru prevenirea contaminarii cu microbii din atmosfera sau din vegetalele aduse in casa de la aprozar. Pana la noi, ele au trecut prin multe maini. Toti incercam sa educam copii nostri cand sunt foarte mici ca sa-si spele mainile inainte de a se aseza la masa. Spalarea este foarte necesara pentru mentinerea unui trup sanatos, asa cum este necesar sa spalam un vas de mancarea care a fost mai inainte in el, pentru a preveni, contaminarea gusturilor ori a fermentarii.

Dar mai necesara decat spalarea mainilor este necesara spalarea sufletelor noastre. Noi am mostenit prin nasterea biologica, pacatul stramosesc, adamic. Din punct de vedere spiritual, ne nastem murdari, chiar daca trupul este spalat, sufletul ramane tot murdar. Pentru spalarea mainilor avem la indemana apa de la robinet sau de la fantana. Pentru spalarea sufletului este un singur izvor, cel deschis la Golgota atunci cand Isus si-a dat viata pentru pacatele, murdaria pacatosilor. In 1Ioan1:7, gasim ca scris ca "sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat". Iar Pavel ne spune la Evrei ca "nu este iertare fara varsare de sange".

Domnul Isus ne mantuieste, sau ne-a mantuit acum 2000 de ani, nu pentru ca noi am facut fapte bune pentru care, ne da iertare in schimb. El ne-a mantuit nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, ci prin credinta, prin mila si indurarea lui Dumnezeu (Efes. 2:8). Psalmistul spune ca "rascumpararea sufletului este asa de scumpa, ca nu s-ar fi putut face niciodata" daca Hristos nu ar fi binevoit ca sa vina si sa moara pentru noi. Prin nasterea din nou, omul se naste pentru Imparatia lui Dumnezeu. Omul nascut din Dumnezeu este o faptura noua, cu o minte noua, cu o viata noua, cu o dorinta noua, cu o tinta noua. "Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi". Ce a iubit inainte acum uraste. Ce ura inainte acum iubeste.

Cum se face aceasta nastere din nou? Duhul Sfant o face la cererea noastra . Noi ne-am schimbat Stapanul cel vechi cu unul nou. Cel dintai ne ducea la moarte, Duhul Sfant ne calauzeste in viata, ne invata si ne tine privirile indreptate spre Dumnezeu, si pasii pe caile neprihanirii. Acum nu mai facem fapte pentru ca sa fim mantuiti, ci facem fapte bune pe care le-a pregatit Dumnezeu sa umblam in ele, pentru ca suntem mantuiti.

Te rog Stapanul meu prea bun prin Duhul sa ma-nteleptesti
Sa nu zidesc ce Tu darami, sa nu daram ce Tu zidesti.
Din plasa harului ceresc, s-aleg si eu cum Tu alegi,
Sa nu culeg ce Tu arunci, sa nu arunc ce Tu culegi.

Sa-mi dai iubire-n adevar, sa Te cunosc mai mult cum esti,
Sa nu iubesc ce Tu urasti, sa nu urasc ce Tu iubesti.
Sa-mi potrivesti viata mea, cu voia Ta in totul tot,
Ca a gresi-n lucrarea Ta, nicicand, nicicand sa nu mai pot!
(N. Moldoveanu, Te rog stapanul meu)

Ma copleseste o dragoste asa de mare, Doamne Isuse, de aceea ma inchin cu adanca recunostinta. Amin.