"Caci Domnul este un Dumnezeu mare; este un Imparat mare mai pe sus de toti dumnezeii. El tine in mana adancimile pamantului si varfurile muntilor sunt ale Lui" (Ps. 95:3-4).

Am avut fericitul privilegiu si ocazia sa vizitez pe langa muntele Banya si muntele Tamborine din Queensland, la 100Km de Brisbane. Nu este un munte inalt, altitudinea cu putin depaseste inaltimea de 1000 m, dar aici sunt niste paduri tropicale, unde ploua aproape tot timpul anului si vegetatia este foarte variata si din abundenta. Unii pomi sunt cu o circumferinta pe care 4-5 persoane cu bratele deschise larg ii pot cuprinde.

Cand intri intr-o astfel de padure pe aleile facute de oameni, parca intri intr-un templu imens. Aerul este pur, ozonat, auzi clipocitul apelor si trilurile nesfarsite ale pasarilor. Cand esti acolo te simti asa de contopit cu Creatorul acestui univers. Te infasoara un asemenea sentiment incat parca nu-ti mai doresti nimic. Sufletul ti se inalta intr-o asemenea stare de adorare de nedescris. Nu odata mi-am adus aminte in asemenea situatii de cantarea "O, Doamne mare, cand privesc eu lumea". Poetul ei a experimentat aceleasi simtaminte cand s-a vazut inconjurat de frumusetile de nedescris, ale Creatiei lui Dumnezeu. Dar cand s-a uitat in Cuvantul sfant, el a realizat ca minunatie si mai mare este mantuirea pe care Dumnezeu ne-a castigat-o prin Domnul Isus. El cunoaste adancimile pamantului. El stie ce este pe fundul marilor si oceanelor, si varfurile muntilor sunt ale Lui. In alt psalm, autorul spune ca "Dumnezeu uda muntii". Cine altcineva decat Dumnezeu poate tine cu viata tot ce are suflare si viata?

Dar la fel de adevarat este ca numai Dumnezeu cunoaste adancimile fiintei umane. El cunoaste inima si rarunchii. De ochii Lui nimic nu se poate tine ascuns. Psalmistul, uitandu-se la sine, nu a putut decat sa exclame: "Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" Dumnezeu tine totul cu puterea tariei Lui, tine muntii dar ma tine si pe mine. Binecuvantat sa fie Dumnezeu care ne-a facut parte sa vedem lumina Lui.

O, Doamne mare cand privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tau Cuvant
Si fiintele ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntretii cu bratul Tau cel sfant.
Privirea cand mi-o-nalt si vad minunea,
Multimea astrelor ce-aleg pe cer
Maretul soare, cat si mandra luna,
Ca mingi de aur plutind prin eter.
Atunci iti cant maret Stapanitor,
Ce mare esti, ce mare esti!

Doamne Tata, ajuta-ma sa pot sa cant si eu impreuna cu toata creatia Ta, ce mare esti si bun, sa laud faptele Tale caci sunt vrednice de toata lauda si admiratia. Amin.