Profesorul şi pastorul Augusto Hermann Francke a fost un om activ pe tărâmul credinţei.

Printr-un document i s-a dat voie să primească şi să crească acasă la el un orfan.

În loc de unul, i s-au prezentat patru! Şi el i-a primit pe toţi.

În anul următor, au fot cincizeci aşa că Augusto a trebuit să se gândească la construirea unei case noi.

A cumpărat una, apoi a doua, dar acestea nu erau de ajuns.

Tot capitalul pastorului consta într-o MARE CREDINŢĂ. Şi ea n-a fost înşelată.

"Săptămână de săptămână, lună de lună - spunea el- Domnul mi-a trimis mici daruri, care erau aproape constante."

A ajuns să construiască o clădire, la care s-au adăugat altele. Pe frontispiciu se vedea un vultur înălţându-se spre soare, cu această inscripţie: "Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei, zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc"

La moartea lui Francke, orfelinatul număra 134 de copii.

Însufleţit de o dorinţă aprinsă de a fi folositor semenilor săi, el nu a uitat lucrul de căpetenie.

Toate străduinţele lui au tins să-i înveţe pe cei care îi avea sub conducerea sa singurul lucru necesar: "partea cea bună care nu i se va lua" - ISUS HRISTOS!