"Cand vei manca si te vei satura sa binecuvintezi pe Domnul, Dumnezeul tau pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o" (Deutr. 8:10).

Multe lucruri s-ar putea spune despre pisici. Cei ce iubesc animalele de casa pot scrie carti despre ele. Despre Rusty, pisica noastra pot spune un lucru interesant, care adesea, ii poate face de rusine pe cei ce au grai. Cand aprind lumina dimineata in bucatarie, ea se suie pe pervazul geamului si inteleg prin aceasta ca se cere inlauntru. Apoi cand deschid usa, primul lucru pe care ea il face este sa se atinga de piciorul meu si inteleg ca imi multumeste ca am lasat-o inlauntru. Se duce drept la farfuria ei si cand ii pun mancare, din nou se atinge de mine si-mi spune, fara grai, multumesc frumos. Un animal are in instinctul lui pus acest sentiment de recunostinta.

Cuvantul de mai sus este adresat poporului Israel, in pustie, cu putin timp inainte de a intra in Canaan. Ei experimentasera in pustie ce inseamna a trai rpin credinta pentru nevoile zilnice, desi nu totdeauna a fost usor. Dumnezeu pregatise pentru ei o tara in care curge lapte si miere, cu pomi pe care nu-i plantasera, cu vii pe care nu le sadisera, si cu tot felul de bunatati. Dumnezeu a stiut ca omul are tendinta de a uita, de aceea le reaminteste prin Moise, ca atunci cand se vor satura sa nu uite sa-si exprime si recunostinta.

Recunostinta este o floare rara in zilele de astazi. Noi, care suntem imigranti in aceasta tara, ar trebui mai mult ca aboriginii pe care i-am gasit aici sa fim recunoscatori pentru o tara asa de minunata. Nu avem iarna cu zapada, nu avem temperaturi sub zero. Nu este nevoie sa conservam fructele si legumele pentru ca se gasesc tot timpul anului in stare proaspata. Mai mult, aici chiar si cei ce nu gaasesc de lucru, nu mor de foame ci primesc un ajutor social, din care se poate trai modest, daca nu sunt prea pretentiosi. Cu toate acestea am intalnit destui care desi au veit din Romania, sau din Asia, unde este mare saracie, cand ajung aici au uitat de unde au venit. Sunt nemultumiti, la piata se uita numai dupa ce este mai bun si ieftin. Dar nu stiu daca in aceeas masura sunt si recunoscatori, dupa cum sunt pretentiile.

Este frumos sa ne exprimam recunostinta fata de parintii care ne-au crescut, de dascalii care ne-au invatat si fata de proprietarul fabricii la care ne castigam existenta. Dar mult mai frumos este sa ne exprimam recunostinta fata de Dumnezeu care ne da sanatate si putere de a munci ca sa ne castigam painea. Sunt multe lucruri pe care le luam ca pe un lucru de apucat, ca si cand ni s-ar cuveni. Recunostinta si multumirea fata de Dumnezeu este necesara ca sa ne aducem aminte ca tot ce avem primim de la El. El este sursa tuturor binecuvantarilor. De la El avem viata si El o intretine. Prin aceasta ne exprimam dependenta noastra de Dumnezeu si increderea ca Cel ce a inceput lucrarea Lui in noi o va desavarsi. Dumnezeu si-a luat raspunderea de a ne purta pana la batranete. Responsabilitatea noastra este sa-i fim recunoscatori.

Recunostinta Doamne pentru Lumina Ta
si pentru ociicare mi i-ai deschis s-o vada.
Recunostinta pentru Cuvantul Tau cel Sfant
si pentru mintea care, curat sa-l inteleaga.
Recunostinta Doamne de prietenii iubiti
de fericirea care prin ei, dai vietii mel.
Recunostinta Doamne, de-un sfintitor Calvar
de toata mangaierea, nadejdii luminoase.
Recunostinta Doamne, de tot ce m-a durut
aducator de larga comoara nesecata. (Recunostinta Doamne, de T. Dorz)

Recunostinta Doamne iti aducem pentru Domnul Isus prin care ne-ai mantuit, Amin.