David a zis lui Natan: "Am pacatuit impotriva Domnului" (2 Sam. 12:13).

Am observat ca multi din batranii pe care i-am cunoscut, nu stiu sa spuna: "Te rog iarta-ma". Am gresit! Desi i-am surprins in fata faptului implinit, tot nu admit ca sunt gresiti. Sunt ca si copii care isi acopera raul facut cu o minciuna ca sa scape de pedeapsa. A ne recunoaste pacatul sau vina este lucrul cel mai greu de pe fata pamantului, uneori. Mi-aduc aminte cand eu a trebuit sa-mi cer iertare de la sotul meu pentru intaia oara.

De ce este oare asa de greu lucrul acesta? Din cauza ca atunci firea pamanteasca care este foarte mandra din nastere sufera o lovitura de moarte, A-ti cere iertare inseamna sa te umilesti, sa accepti ca esti gresit, si sa dai la moarte eul tau pacatos.
Imparatul David, se vede ca nu a avut dificultate in a admite ca a pacatuit. El insusi a pronuntat o sentinta aspra asupra celui din pilda spusa de Natan, fara sa banuiasca ca era vorba de el. Cand adevarul din pilda a fost descoperit si cel vinovat era el, David si-a luat reponsabilitatea pentru faptele lui si a acceptat tot ce Dumnezeu a trimis in viata lui fara ca sa murmure.

Ani mai tarziu, fiul lui, Solomon scrie in Proverve 28:13, inspirat din experienta parintilor lui: "Cine isi ascunde greselile nu propasesate, dar cine le martuirseste si se lasa de ele, capata indurare". Cine isi marturiseste pacatul, fie inaintea oamenilor fie inaintea lui Dumnezeu, propaseste, creste in cele spirituale. Capata iertarea si indurarea lui Dumnezeu si pacea inimii. Dar cine nu-si marturiseste pacatul, crestin fiind, cresterea lui spirituala stagneaza si poate merge din rau in mai rau. Oare caderea imparatului Saul nu a fost din cauza ca a actionat iresponsabil? La fel si imparatul Ozia, care s-a umplut de lepra din cauza ca si-a asumat dreptul de a tamaia si cand a fost atentionat ca a lucrat in mod iresponsabil. Cand Dumnezeu ne pune in pozitii privilegiate, de privilegiu este atasata si responsabilitatea de a lucra dupa regulile divine. Cine este iresponsabil, ca Adam si Eva, vor gasi totdeauna pe altcineva ca sa blameze sau sa se scuze pentru actiunile lor. Dumnezeu ne-a incredintat sanatate, vedere, picioare sa umblam, intelepciune, si atatea alte haruri si binecuvantari. Ele ne-au fost date ca sa le folosim in slujba Lui. Noi trebuie sa stim ca raspundem in fata lui Hristos de tot ce am primit si am folosit in mod egoist ca si de ceea ce am facut ca lucrarea Lui sa progreseze. Noi trebuie sa ne asumam raspunderea pentru faptele noastre. Nu ne foloseste la nimic sa le scuzam, caci ceea ce scuzam acum s-ar putea sa ne acuze in fata judecatii divine.

Raspunzi in fata lui Hristos de tot ce faci, sau n-ai facut,
de orice pas fara folos, de orice timp si har pierdut.
De orice pas fara folos, de orice gand necredincios,
de tot ce n-ai crescut frumos, raspunzi in fata lui Hristos.

Raspunzi in fata lui Hristos de tot ce n-ai avut curat,
de tot ce n-ai crescut frumos, de tot ce-ai dat sau ce n-ai dat.
Raspunzi in fata lui Hristos acum si-n veci ai sa raspunzi.
- O, de-ai fi numai credincios in tot ce-arati si-n tot ce-ascunzi. (Traian Dorz)

Doamne, ajuta-ma sa inteleg si sa nu uit ca trebuie sa-ti dau socoteala de tot ce mi-ai incredintat, Amin.