În apropierea cascadei Niagara se răsturnase o barcă, iar cei doi oameni aflaţi în ea fuseseră luaţi de curentul apei.

Între timp, oamenii de pe mal le aruncară câte o frânghie.

Unul din ei se prinse cu putere de frânghie şi a fost tras teafăr la mal. Celălalt însă, văzând o bucată mare de lemn plutind pe apă, dădu drumul frânghiei şi se prinse cu mâna de lemn.

Pentru că lemnul era mai mare decât frânghia, i se păru că prezintă o mai bună garanţie.

Însă lemnul împreună cu omul agăţat de el se prăbuşiră în abisul cascadei, pentru că nu aveau nici o legătură cu malul.

Tot aşa se întâmplă cu omul care se încrede în faptele lui bune, în milostenii şi nu se încrede în Dumnezeu.

Credinţa, chiar dacă este privită ca o frânghie subţire, se află în mâna marelui Dumnezeu. Puterea infinită trage frânghia de legătură şi mântuieşte pe cel ce crede în Hristos.

Credinţa este cea care ne pune mai întâi în legătură cu Mântuitorul. Faptele vin în urma credinţei.

"Cine crede în Mine are viaţa veşnică (...)" Ioan 3.36