"Nu cumva si tu esti unul din ucenicii Lui? El s-a lepadat, si a zis: "Nu sunt!" (Ioan 18:17, 25).

Nu vi s-a intamplat sa vorbiti cu cineva si sa-l intrebati ceva, ori sa-i ceri ca sa faci ceva, si ti se raspunde cu totul altceva sau ti se aduce ceea ce n-ai cerut? Aceasta se numeste ascultare selectiva. Am vizitat la spital o veche cunostinta, casatorita cu un neamt. El nu stie decat foarte putina engleza, asa ca este foarte dificil de comunicat. Sotia lui ne-a spus ca nu este surd, dar de cele mai multe ori aude ce nu trebuie sa auda. Si mai cunosc si pe altcineva in aceeas situatie. Cand este vorba de invatatura tare spirituala, nu este prea curioasa, dar cand este vorba de altii, vrea sa stie tot despre ei.

Cam asa s-a intamplat si cu ucenicii inainte de a fi botezati cu Duhul Sfant. Nu fusese Petru ucenicul lui Isus pentru mai bine de trei ani si jumatate? Cine a auzit cele mai multe dintre predicile lui Isus daca nu Petru? Nu promisese el cu o seara mai inainte ca, nu se va lepada de Isus chiar daca ar trebui sa moara impreuna cu El?"(Marcu 14:31). Ba mai mult, Domnul Isus ii spusese ca s-a rugat pentru Petru, ca sa nu i se piarda credinta in ceasul incercarii (Luca 22:31-32). Ceea ce ne surprinde este cat de putina atentie a dat Petru cuvintelor Domnului Isus. Nu-i asa ca ne vedem si pe noi insine in postura Lui? Dumnezeu ne spune una si noi facem alta.

Petru era in curtea marelui Preot Caiafa cand i se pune intrebarea: "Nu cumva sti si tu unul din ucenicii omului acestuia"? Acum cand i s-a dat ocazia ca sa moara impreuna cu Omul care era judecat inlauntru, el neaga ca nu este unul dintre ucenici. "Ce se intampla cu tine Petre? Ai uitat ce ai spus ieri?" - am putea intreba. Ii ceruse Domnul Isus sa moara pentru El? Nu. Nu atunci, Petru avea sa moara pentru Domnul lui, dar nu acum era timpul potrivit. Nu numai ca Petru a trebuit sa vada el insusi ca nu se poate increde in cuvintele lui proprii, dar a trebuit sa se pocaiasca mai inainte de a muri pentru Domnul Isus. Apoi trebuia sa imprastie Evanghelia, sa intareasca pe fratii lui si numai dupa aceea avea sa-l cinsteasca pe Domnul Lui cu o moarte de martir.

Dar intre lepadare si moartea de martir, s-a intamplat ceva minunat. Duhul Sfant a fost trimis de Domnul Isus cand El a ajuns la Tatal. Noi nu murim cand vrem, ci cand ne este dat. Pentru copiii lui Dumnezeu, spune Spurgeon, "moartea pe neasteptate este intrarea in glorie pe neasteptate". El povesteste o anecdota care s-a intamplat unei doamne din Welsh. Aceasta zacea pe patul de moarte cand a fost vizitata de pastorul ei. Acesta a intrebat-o: "Sora, esti pregatita de plecare? Esti gata sa te scufunzi? (Nu face sens in romaneste, dar in engleza intrebarea este: "Are you sinking?") Sora nu i-a raspuns nici un cuvant, si s-a uitat la el cu neincredere. El i-a repetat intrebarea. Ea s-a uitat la el, ca si cand nu-i venea sa creada ca o putea intreba asa ceva. In cele din urma, s-a ridicat putin in sus, si a spus: "Scufund? Mai cunosti vreun pacatos sa se scufunde printr-o stanca? Daca as fi stat pe nisip, poate ca m-as fi scufundat; dar multumesc lui Domnului, ca eu stau pe Stanca veacurilor, si de acolo nu te poti scufunda". Da, cand cineva este in Hristos, moartea este ceva glorios. "O, ingeri, veniti! O, serafimi inaripati, intindeti-va aripile si inaltati-ne de pe pamant!" Este aceasta si rugaciunea ta?

Daca dusmanii se inoiesc de tine ca esti un ucenic, care este raspunsul tau? Crezi tu despre tine ca esti un ucenic al Domnului Isus? Te porti ca si un ucenic? Domnul Isus s-a rugat si pentru credinta ta.

Invata-ma s-ascult Cuvantul, Stapanul meu prea bun,
chiar de s-ar despica pamantul si fioros ar bate vantul.
Invata-ma s-ascult Cuvantul si lui sa ma supun. (Cantarea 369, N. Moldoveanu)

Ajuta-ma. Doamne, sa aud tot ce Tu vrei sa-mi spui, si apoi sa implinesc, Amin.