"El este de temut mai pe sus de toti dumnezeii, caci toti dumnezeii popoarelor nu sunt decat idoli, dar Domnul a facut cerurile" (1 Cron.16:25-26).

Este foarte interesant sa stim ca nu ne temem de ce ar trebui sa nu ne temem. Naomi s-a temut multa vreme de pisica noastra. Mathew s-a temut cand era mai mic de orice caine care-l vedea pe strada. Mirela se teme de paianjeni, iar Ela de soricei. Unii copii nu se tem de nimic. Nici sa se joace cu cutitul, sau cu focul, cum au facut copiii mei cand erau mai mici si erau sa puna foc casei bunicilor. Unii sufera de agorafobia, teama obsesiva de multimi, de locuri publice, piete, altii sufera de locuri mici, claustrofobia. Unii se tem de serpi, altii de soareci sau sobolani, unii de crocodili sau alte animale salbatece. Uneori aceasta frica este imaginara.

Apostolul Pavel ne spune ca ceea ce trebuie sa cunoastem despre Dumnezeu ne-a fost descoperit, iar insusirile Lui nevazute se vad lamurit de la facerea lumii, daca ne uitam cu bagare de seama la lucrurile create de El. Daca cineva s-a uitat cu bagare de seama la creatia lui Dumnezeu acesta a fost David. Cand pastea oile tatalui sau pe campia Betleemului, a avut timp sa se uite la pajistea inflorita, la bolta instelata, sa simta adierea brizei racoritoare si sa asculte la clipocitul apelor.

In cantarea lui de lauda din 1 Cron. 16, David face niste afirmatii surprinzatoare. In v.30 spune locuitorilor pamantului sa tremure inaintea Lui, pentru ca lumea este intarita si nu se clatina. Temeliile ei sunt puse de Dumnezeu. El le tine in picioare prin puterea tariei Lui. In v.31 David se adreseaza cerurilor si le spune sa se bucure. Pamantul sa se veseleasca pentru ca Domnul imparateste. Campia sa se inveseleasca si marea sa urle, cu tot ce este in ea (v.32). Copacii din padure sa chiuie! Caci El vine sa judece pamantul Ce simfonie magistrala canta natura inaintea lui Dumnezeu, omul nu este in stare sa priceapa. Vedeti ce contrast mare? Copacii, campia, marea, cerurile sa se bucure, iar omul, care a fost pus stapan peste toate acestea (mai putin cerurile) sa tremure. Numai omul a pacatuit si a atras blestemul si peste natura.

Natura sufera, spune Pavel in Rom.8:19-21, si asteapta sa fie izbavita de robia stricaciunii si sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Natura toata asculta de legile care le guverneaza, numai omul este singurul care s-a abatut de la Legea Lui. Da, Dumnezeu este de temut. El este drept, sfant, suveran. El va judeca pe orice om dupa faptele lui. El are dreptul si putere sa ia si sa dea viata.

Cat de maret e Dumnezeu! Vad marea cu talazuri grele,
ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele,
tot mai inalt!

Cat de temut e Dumnezeu! Vuiau de pe Sinai ecouri
cand glasul Domnului vorbea. Iar Moise-nainta prin nouri
si tremura.

Si-n fata slavei sclipitoare, in ceasul lumii cel mai greu,
cand cei ce-au dat pe sfinti la fiare vedea-vor Forta Creatoare,
eu voi sopti cu adorare: E Tatal meu (Costache Ioanid- Cat de maret e Dumnezeu!)

O, Tata, cat de vinovati suntem in fata Ta, si totusi cata indurare ai revarsat peste noi. Iti multumim ca ne mai dao sansa ca sa ne intoarcem din nou privirea la Tine. Amin.