"Ganditi-va la lucrurile de sus nu la cele de pe pamant" (Coloseni 3:2).

Paranoia este o boala psihica, iar cei afectati de ea, sufera de un complex de inferioritate si traieste sub tensiune si cu frica ca este persecutat si urmarit tot timpul. Dar motivele nu totdeauna sunt reale. Ei numai isi inchipuie ca sunt urmariti, cand de fapt nu au dovezi concrete.

Am cunoscut o astfel de persoana de curand. La inceput am crezut ca este doar un caz de conciliere si atat. Dar aceasta persoana nu numai ca devine dependenta de cei care incearca s-o ajute, dar ori de cate ori o intalnesc, nu se mai opreste din a-mi spune si repeta din nou, cum vecinul X se uita peste gard, celalalt are o camera de luat vederi in garajul din fata casei de pe partea opusa a strazii, ori in cutia de la contorul de electricitate si ca toate convorbirile telefonice ii sunt inregistrate. Astfel de persoane sunt terorizate de aceste obsesii imaginare. Nu stiu cat de des sunt si cazuri reale.

Eliza trebuie din pricina asta sa se mute din Perth, in alt oras. Dar ce am invatat de la ea este ca asa ar trebui noi sa fim obsedati de venirea Domnului si sa veghem sa fim gasiti gata. Sa fim totdeauna un pas inaintea vrajmasului, in asa fel ca atunci cand el ataca sa nu ne gaseasca nepregatiti.

Am incercat s-o luam pe Eliza la biserica, la picnic, la cumparaturi. Ea nu-si poate lua mintea de la problema ei nici pentru un minut. I-am sugerat sa citeasca psalmi, sa se roage, dar nu se poate concentra la lucruri spirituale. Chiar si in biserica, jumatate din timp, mintea ei umbla in alta parte. Sunt vrednici de compatimit asemenea oameni si trebuie sa ne rugam pentru ei si sa avem multa rabdare cu ei. Orice suspiciune ar putea sa fie fatala pentru relatia cu ei.

Ce bine si ce folositor ar fi pentru sufletele noastre daca mintea noastra ar fi preocupata totdeauna cu lucrurile de sus. Atunci nu am mai avea timp sa ne gandim la cele de pe pamant. Suntem asa de nestatornici, de instabili, avem timp de multe lucruri numai de ceea ce trebuie nu avem timp.

Apostolul Pavel spunea ca el face un singur lucru: "alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti. Dar pentru aceasta el facea un singur lucru: "Uitand ce este in urma, si aruncandu-ma spre ce este inainte" (Fil.3:13-14). Nu totdeauna este usor sa uitam ce este in urma, dar trebuie. Sotia lui Lot a fost apucata de mana de inger s-o ajute sa iasa din Sodoma, si porunca data i-a fost clara: "Sa nu te uiti inapoi, sa nu te opresti in vreun loc din campie: scapa la munte, ca sa nu pieri" (Gen.19:17). Si totusi nu s-a putut stapani sa nu se uite inapoi si a costat-o viata; s-a prefacut intr-un stalp de sare. Desi a fugit spre munte, inima i-a ramas tot in Sodoma, la lucrurile si la copiii care ii ramasesera acolo.

De dorul Tau Isus iubit in dragostea Ta arse
si inima spre Rasarit si fata ni-s intoarse.
Isus, Isus...si Te-asteptam cum crinii-asteapta roua
privind spre ceruri Te chemam cu mainile-amandoua.

Iar noi iubit si drag Isus Ti-om da cu brate pline
toti crinii dorului nespus si-ai dragostei de Tine.
Si-Ti vom canta Isus iubit, de drag o vesnicie
ca Te-am chemat si Te-am dorit cat nimenea nu stie. (Traian Dorz-De dorul Tau, Isus)

Doamne, fa sa ne mistuie dorul dupa Tine, si-n fericita zi sa ne deschidem ochii pe Tine. Amin.