"Saul s-a sculat de la pamant; si macar ca ochii ii erau deschisi, nu vedea nimic. L-au luat de maini, si l-au dus in Damasc...Domnul Isus, care ti s-a aratat pe drumul..., m-a trimis ca sa capeti vederea" (Fapre 9:8, 17).

In timp ce meditam la necesitatea purtarii ochelarilor, mi-am adus aminte, ca ochelarii sunt si pentru vazut la distanta, si unii poarta tot timpul ochelari. Sunt indispensabili. Vederea lor este asa de afectata ca ei au nevoie continua de ei, la lucru si acasa cand merg cu masina sau merg pe jos. Unii reusesc in cele din urma sa nu aiba nevoie de ei, caci vederea li se corecteaza. Asa a fost bunica mea. Dar ce inseamna a vedea din punct de vedere spiritual? Inseamna a discerne, a cunoaste, a sti ce este bine si ce este rau. Mi-am adus aminte de acel orb care s-a dus la Domnul Isus sa-l vindece si dupa prima Lui atingere, cand a fost intrebat ce vede, el a raspuns: "Vad niste oameni umbland, dar mi se par ca niste copaci". De aceea a fost nevoie ca Domnul Isus sa-i puna din nou mainile pe ochi si apoi sa se uite tinta la El. Si cand a facut aceasta, orbul s-a tamaduit de orbire.

Inainte de a-l vindeca insa, citim in Marcu 8:22-26, ca Domnul Isus l-a luat de mana si l-a scos afara din sat si acolo la marginea satului l-a vindecat. De ce nu a facut-o in sat? Iar dupa vindecare l-a trimis acasa, dar sa nu intre prin sat. Este foarte interesant. Cand Domnul Isus ne vindeca de orbirea spirituala, ne scoate afara din lume (sat), si apoi ne trimite iar in lume, dar nu pe aceleasi drumuri pe care le-am calcat altadata. Privirea tinta la Domnul Isus inseamna a te uita numai la El pentru mantuirea ta. Cand ai de a face cu alti oameni care sunt la fel de zelosi pentru religia lor asa cum sunt si unii dintre crestini, ei argumenteaza astfel: "Da, si-n religia mea este la fel, numai ca are alt nume".

Apostolul Pavel, cel care altadata era plin de ravna pentru legea stramoseasca, numai in momentul cand s-a intalnit cu Domnul Isus fata in fata, a renuntat la religia lui si a acceptat sa-L urmeze pe Domnul Isus. Dar cu el s-a intamplat, ceea ce s-a intamplat cu orbul de mai inainte. Mai intai a devenit orb total, si apoi s-a vindecat, cand Anania a fost trimis la el ca sa-i spuna ce are de facut in continuare. Cand Domnul Isus a pus mainile pe ochii orbului, i-a blocat vederea de tot, asa incat el nu a mai vazut nimic. Apoi i-a spus sa se uite tinta.

Mai tarziu Pavel afirma ca a fost rastignit fata de lume, si ca lumea este rastignita fata de el. Ceea ce inainte credea ca ii aduce faima, reputatie, un castig material bun, acum erau socotite ca niste gunoaie. Inainte el era seful vietii lui, acum este bucuros sa asculte de Domnul Isus ca un rob de stapanul lui. Daca inainte credea ca este cineva, acum se considera "seful pacatosilor" (1Tim. 1:15). Ceea ce a stiut mai inainte il facea sa se mandreasca, si chiar l-a transformat in criminal. Acum, era plin de dragostea lui Hristos si el insusi este gata sa fie "turnat ca o jertfa de bautura", adica sa moara pentru Mantuitorul Lui.

E drept ca Isus a murit purtand pacatul meu!
Pe cruce cum a suferit, Fiul lui Dumnezeu!

Da, crucea-i acel loc unde m-am luminat,
Am fost orb, vedere-aici mi s-a dat;
Si pe Isus in inima-am primit,
Cant voios, pacea Lui am dobandit!

Doamne, fii slavit, caci numai prin lumina Ta vedem lumina adevarata. Amin.