Ezechiel 22:30

  Când omul renunţă la Dumnezeu, atunci pe drept vorbind, nu se deosebește mult de celelalte animale, uneori le poate depășii, în sensul negativ al cuvântului. Motivul e simplu, dacă credem că suntem doar o altă specie animală, evoluați din forme primitive de viaţă, atunci singura soluţie e să ne comportăm ca atare, şi atunci regula de viață este cel mai puternic câștigă (orice ar putea însemna “cel mai puternic”: cel care cunoaşte, bate, minte, înșală , domină (etc) cel mai mult). Atunci, viata se reduce doar la o lupta de supravietuire…si atât!

   “Mântuitorul e mult mai generos” spune Petre Ţutea citând paragraful din Matei 5 cu v. 48, “Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” 

      Când te întâlneşti cu Dumnezeu, te descoperi mai bine pe tine, îţi redescoperi natura umană. Abia atunci eşti cu-adevărat om. Doar acceptând ideea că Dumnezeu, Cel ce este, te-a creat după chipul şi asemănarea Lui, poţi depăşi condiţia animalică. Mântuitorul spune”Fiţi desăvârşiţi…” Înţelegem de aici că lucrul acesta este posibil…putem semăna cu Dumnezeu, putem fi ca El, iubind ceea ce El iubeşte, trăind în sfinţenie, în curăţie, în adevăr, putem încerca să semănăm cu El, în fiecare zi mai mult, până la desăvîrşire. E extraordinară perspectiva asta! Putem tânji spre desăvârșire, putem depășii condiția instinctuală, putem fi oameni! O altă veste bună ne-o scrie apostolul Pavel: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Filipeni 4:13 

          În drumul acesta spre desăvârşire nu suntem singuri, nici nu trebuie să fie aşa. Domnul Isus e cu noi, ne întăreşte, ne ajută, ne dă putere să progresăm în desăvrşire, în iubire, în ascultare, în sfinţenie, în tot ce e frumos şi bine (frumosul e întotdeuna legat de bine, şi tot ce e frumos, trebuie să fie şi bine). Asta e vestea bună, suntem creați pentru veșnicie, iar viața asta e un drum spre desăvârșire în asemănarea noastră cu Creatorul nostru. Cei ce înţeleg această realitate pot mărturisii că viaţa este frumoasă şi că merită trăită cu şi lângă Dumnezeu.

   Concluzie:

    omul fără Dumnezeu => animal evoluat;

    omul cu Dumnezeu =>om – făptură veşnică, cu posibilitate de desăvârşire.