Athenagoras, născut la Atena, a fost un filozof, care a trăit în ultima jumătate a secolului al doilea.

El s-a hotărât să scrie împotriva creştinilor şi în vederea aceasta a început să citească scrierile lor.

Prin citire, Dumnezeu i-a deschis ochii şi astfel din împotrivitor, a ajuns un creştin adevărat!

În loc să mai atace, aşa cum hotărâse, el a început să ia apărarea creştinilor. Astfel, în anul 177 i-a prezentat chiar împăratului Marcus Aurelius şi fiului său Commodus o apologie (apărare) a religiei creştine.

Între altele, el scria:

"Pentru ce să fim tulburaţi numai din cauza numelui ce îl purtăm? Numele acesta nu merită ura voastră, crima este vrednică de pedeapsă! Dacă suntem dovediţi de vreo nelegiuire mare sau mică, pedepsiţi-ne, dar nu doar faptul că ne numim creştini! Nici un creştin adevărat nu este criminal, cel puţin dacă nu lucrează împotriva a ceea ce mărturiseşte.

La noi  veţi găsi oameni neştiutori, lucrători, femei bătrâne, care n-ar putea, desigur, să dovedească prin argumente adevărul învăţăturii noastre. 

Dar prin faptele lor, arată urmarea binefăcătoare, care se produce când cineva e încredinţat că această învăţătură este adevărată. Ei nu fac discursuri, ci fapte bune.

Când sunt loviţi, ei nu răspund cu lovituri. Nu fac proces celor ce îi jefuiesc. Dau celor ce cer şi iubesc pe aproapele lor ca pe ei înşişi."