"Dar suferinta imi inabusa suspinurile..." (Iov 23:2). "Nu mi-a ramas decat pielea de pe dinti" (Iov 19:20). Pielea mi se inegreste si cade, iar oasele imi ard si se usuca" (Iov 30:20).

   Stateam in scaun la dentist cand mi s-a spus: "Esti o pacienta buna". Am stiut ce vrea sa spuna pentru ca am lucrat si eu cu un dentist pentru mai bine de un an de zile. Cu toate acestea, as fi vrut parca sa stiu cat de adesea au si un alt fel de pacienti decat mine. Dar niciodata nu mi-a trecut prin minte pana atunci, caci chiar si la dentist oamenii reactioneaza diferit la acelas tratament, performate de acelas dentist.

   Poate ca m-a ajutat sa inteleg aceasta chiar faptul ca in timpul acela studiam cartea lui Iov. La dentist este locul unde nu prea poti marturisi cu vorba, caci altcineva lucreaza in gura ta, in schimb poti reflecta la ceea ce ti s-a spus.
Stand pe acel scaun am realizat ce pana atunci niciodata nu mi-a trecut prin cap. Iov, ca si barbat a experimentat o durere neobisnuita si pe neasteptate, si toate dialogurile din cartea lui, in timpul suferintei lui sunt purtate tot cu niste barbati. De obicei, un barbat nu se exteriorizeaza asa de usor. Dar, chiar si faptul ca ne-au ramas pastrate acele stari, atitudini si expresii ale durerii este un castig si o bogatie pentru noi, si pe cat de profunda este experienta lui Iov cu Dumnezeu in suferinta, pe atat de mult ajuta pe cei ce trec pe acelas drum.

   Am auzit intr-una din zile la radio un interviu cu patru barbati, discutand probleme strict masculine, si vazute din perspectiva lor. Chiar mi-am notat cateva afirmatii. Printre altele, acesti barbati spuneau: 'Pentru un barbat este foarte greu ca sa gaseasca un confident, si daca il gaseste, trebuie sa fie un prieten foarte apropiat. Barbatii gasesc ca e dificil sa fie intimi cu cineva sau sa discute cele mai mari secrete (intimitati), cu un alt barbat. Îsi  pot face prieteni la un un pahar de bautura, dar nu un prieten de intimitati. Ei prefera sa vorbeasca orice, dar nu despre probleme personale.

   Pentru prima data, incep sa inteleg frumusetea si bogatia de intelepciune, mai ales cea exprimata sub forma poetica, in limba originala a autorului. Mi-aduc aminte pe cand eram in liceu, cat de greu mi-era sa inteleg poeziile lui Eminescu sau ale lui Arghezi. Toate aveau un mesaj ascuns si daca nu eram familiari cu conditiile in care au fost scrise nu puteau fi intelese. Pentru prima data m-am intrebat daca doamna Iov ar fi fost in locul sotului ei si ar fi avut patru prietene care vin s-o mangaie, care ar fi fost dialogurile care ar mai fi ramas? Oare, ce am fi auzit de la ea, ce ne-ar fi ramas, si ce am fi avut de invatat? Poate ca atunci, cartea nu ar fi avut 41 de capitole, pentru ca zicem noi, barbatii se vaita mai mult ca femeile cand sunt bolnavi. Durerea indurata de barbati este diferit perceputa si inteleasa decat de femei! Ori, poate fi si alternativa cealalta, ca si unele femei stiu sa se vaiete, ca sa atraga atentia asupra lor.

Sa stiu sa tac cand Iuda-ntreaba
De Domnul si de Ghetimani,
Sa nu te vand cu-o sarutare,
sa nu spun taina la dusmani.
Sa stiu sa spun cand altii-ntreaba
de Tine pe ce drum cobori
Ca toti sa-Ti iasa inainte si sa se-ntoarca vazatori.
Ajuta-ma sa stiu cum Tu doresti sa fiu
Cand sa vorbesc si cand sa tac, ca voia Ta s-o fac.

Doamne, este un har sa intelegem pe altii cand trec prin suferinte, fa-ne Te rugam parte de el. Amin.