Mama se trezise devreme duminica dimineata si pregatise copiii pentru biserica. Tatal statea in sufragerie citind ziarul si privind pe fereastra la zapada de afara. Avusesera o discutie mai inainte dar nimic nu se schimbase.

"De ce nu mergi si tu cu noi saptamana asta?" a intrebat ea. El nici nu si-a ridicat privirea din ziar."Stii de ce", a raspuns cu tonul ridicat incheind raspunsul in gand: "Unui Dumnezeu cu adevarat mare oricum nu I-ar pasa de prapaditele fiinte umane." Omul a derulat iarasi in mintea sa argumentul: "Daca Dumnezeu este perfect si atat de maret de ce S-ar ingriji sa ne ajute pe noi? De ce L-ar lasa pe Fiul Sau sa devina o fiinta umana daca este atat de puternic? De ce s-ar umili atat de mult sa ne ajute... daca Dumnezeu este cu adevarat asa de mare?"

Casa era inghitita de o liniste usor tulburata doar de sunetul lemnelor care trozneau in vatra caminului. Din capatul celalalt al casei se auzi o lovitura ciudata. Omul a lasat jos ziarul si a mers in hol. Dincolo de fereastra se zarea un grup de pasari prinse intr-o invalmaseala. Buimacite si inspaimantate se lovisera in zbor de geamul ferestrei si se prabusisera la pamant iar acum se stransesera una langa alta in zapada incercand sa-si dea seama ce trebuia sa faca mai departe.

Omului i-a parut rau pentru pasarele. Si-a spus in gand: "Pasarile ar putea intra in magazia noastra si acolo ar putea gasi caldura." Asa ca a iesit din casa si a deschis usa magaziei. Apoi a asteptat in frig dar pasarile nici nu s-au miscat.

"Stiu, le voi directiona catre usa magaziei." S-a gandit omul. Dar in timp ce incerca sa conduca pasarile spre usa magaziei ele, pur si simplu, s-au imprastiat si numai dupa ce le-a lasat din nou singure s-au intors la acelasi petic de zapada. Omul mai avea un ultim plan. A mers inapoi in casa si a luat o bucata de paine. Cu grija, a faramitat painea si a facut astfel o carare pana la usa magaziei. Dar pasarile s-au lipit si mai tare una de alta ignorand darul vietii pe care omul li-l oferise iar el statea privind incurcat la pasari si intrebandu-se ce ar trebui sa faca pentru a le salva. Atunci si-a spus: "Daca as putea sa devin pasare si sa le conduc in locul care le ofera siguranta, ele n-ar mai trebui sa moara."

Brusc s-a oprit si s-a gandit inca o data la ceea ce tocmai isi spusese. In cele din urma a inteles! Duminica urmatoare situatia se schimbase.

Cu multumiri catre Daily Wisdom