În anul 1812, Napoleon năvăli în Rusia cu peste o jumătate milion de soldaţi. 

O mare spaimă cuprinse poporul rus. Atunci, la Moscova se ridică un vestit preot credincios şi adună mult popor pentru rugăciune.

Printre altele, zicea în rugăciunea sa: "Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, Cel ce ai scufundat pe faron şi l-ai umilit pe Nebucadneţar, priveşte spre trufia acestui om care se numeşte Napoleon...Biruinţa vine de la Tine, Doamne, de la braţul Tău cel înalt...Noi ne punem sub scutul Tău...Ocroteşte-ne, Doamne, şi apără-ne..."

Un sol s-a prezentat în faţa lui Napoleon şi i-a raportat că la Moscova se fac rugăciuni contra lui.

"Cu rugăciunile mă voi bate eu?" spuse cu mândrie Napoleon.

"Între mine şi Rusia nu rugăciunile vor decide, ci baionetele...voi năvăli în Moscova cu cele cinci sute de mii de soldaţi şi voi face de ruşine rugăciunile lor..."

Ce s-a întâmplat?

Pe Napoleon l-a prins în Rusia o iarnă cumplită şi a trebuit să se retragă. Au mai rămas 50.000 de soldaţi.

Rugăciunea a biruit mândria lui Napoleon şi o va birui pe a tuturor batjocoritorilor.