"Măria ţi Aaron au vorbii împotriva Iul Moise... Şl Domnul a auzll-o." Numeri, 12:1,2
Cinci doreşte să petreacă timp în compania cuiva care monopolizează constant discuţia, actualizând mereu topul celor mai urâte zece persoane? A sta acasă şi a urmări filmele anilor '40, date în reluare, poate fi un lucru mai atrăgător, decât o cină în compania acestor persoane. Ai grijă! Oamenii de care ai cea mai mare nevoie sunt cei care se vor distanţa de tine când vei deveni cunoscut drept un căutător de defecte!
însă uneori critica poate fi doar o neatenţie, într-o bună zi, plin de Duhul Sfânt şi con¬centrat asupra binelui, nu vei mai avea această atitudine, la aminte ia cuvintele lui Aaron: "Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi, şş de care ne-am făcut vinovaţi!" (Numeri, 12:11) N-a încercat să-şi apere poziţia spunând: "Da, Moise s-a însurat cu o persoană nepotrivită!" sau "Şi noi ar trebui să fim mai celebri!" Nu, a înţe¬les ce a făcut, s-a pocăit şi a încetat acea atitudine. Acelaşi lucru trebuie să-l faci şi tu! De ce? Deoarece criticile blochează revărsarea binecuvântărilor lui Dumnezeu! Oswald Chambers a scris: "Ori de câte ori ai o atitudine critică, este imposibil să ai părtăşie cu Dumnezeu!" Ce gând înspăimântător! Uşurarea temporară de care ai parte criticându-i pe alţii nu se poate compara cu pierderea prezenţei lui Dumnezeu, nu? Pentru a restaura revărsarea binecuvântărilor Domnului, trebuie să-ţi mărturiseşti atitudinea critică şi să renunţi la ea, după care să pui în loc dragoste. Poţi spune următoarea rugăciune: "Doamne, te rog iartă-mă pentru că am considerat mereu că eu sunt cel care are dreptate. Ştiu că am fost arogant. Dă-mi har în relaţiile cu ceilalţi. Ajută-mă să mă bucur de diferenţele dintre oameni şi să nu pretind ca aceştia să vadă lucrurile exact aşa cum le percep eu. Dă-mi izbândă asupra atitudinii mele critice, în numele lui Isus mă rog. Amin."