"... noi suntem iutui, şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem toţi lucrarea mâinilor Tale." Isaia, 64:8
Dumnezeu te iubeşte aşa cum eşti, însă te iubeşte prea mult pentru a te lăsa în starea ta actuală! El doreşte să creşti, să te schimbi şi să începi să reflecţi natura lui Cristos. Asta înseam¬nă că nu vei rămâne mereu cu personalitatea de astăzi. Nu eşti nevoit să-ţi petreci restul vieţii cu fobiile şi complicaţiile personale. Poţi fi schimbat! Ai în faţă oportunităţi reale! Chiar dacă te-ai îngrijorat în fiecare zi până azi, nu va mai trebui să-ţi faci griji pentru tot restul vieţii. Şi ce dacă te-ai născut în intoleranţă şi prejudecăţi? Nu trebuie să mori tot în ele!
_ De unde ne-a venit ideea că nu ne putem schimba? Care este sursa comentariilor de genul: "îngrijorarea este sădită în fibra fiinţei mele" sau "Voi fi mereu un pesimist"? Cine spune asta? Am putea face o asemenea afirmaţie'despre corpul nostru? "A avea piciorul rupt reprezintă un element sădit în fibra fiinţei mele, nu pot face nimic în privinţa asta". Bineînţeles că nu! în cazul în care corpul nostru nu funcţionează la parametrii normali, căutăm ajutor. N-ar trebui să facem la fel în privinţa sufletului nostru, sau a atitudinii noastre acre sau ale tiradelor noastre egoiste? Isaia a scris: "... noi suntem lutul, şi Tu olarul..." Dumnezeu nu-ţi consultă trecutul pentru a-ţi determina viitorul. Asemenea olarului, te poate modela într-un vas de cinste.
în cartea sa, "Asemenea lui Isus", Max Lucado scrie: "Dumnezeu nu-ţi poate lăsa viaţa neschimbată, la fel cum o mamă nu poate lăsa lacrima copilului ei neştearsă." Poate asta explică ceva din disconfortul prin care treci în aceste momente!