"...să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva..." Marcu, 11:25
înainte de a discuta despre ce este iertare, iată ce nu este aceasta:
1) Aprobare; Isus a iertat femeia prinsă în adulter, însă nu i-a aprobat păcatul, la aminte: "Du-te, şi să nu mai păcătuieşti." (loan, 8:11)
2) Scuză; De ce (ne) scuzăm? Pentru a (ne) ierta mai uşor!
3) Graţiere; acesta este un termen legal ce înseamnă: "eliberare de consecinţe". Nu-ţi poţi impune consecinţele asupra ofensatorului, însă nici nu-l poţi feri de acţiunea lui Dumnezeu;
4) Reconciliere; reconcilierea necesită acordul a două persoane. Ce se întâmplă dacă una dintre ele este împotrivă?
5) Negare; doar când înţelegem pe deplin şi definim răul ce ni s-a făcut, putem ierta cu adevărat;
6) Uitare;_Este imposibil să uiţi un eveniment important. Noi alegem doar să nu ni-l mai amintim! în cartea sa, "Total Forgiveness", (Iertarea deplină), RT Kendall scrie: "Să ne gândim că am iertat, când de fapt evităm recunoaşterea comportamentului lor greşit, nu reprezintă nici un fel de victorie spirituală. De fapt spunem: "Doresc să-i iert, însă nu cred că aş putea, dacă au făcut ceea ce cred eu că au făcut." Aşa că evităm recunoaşterea adevăratei ofense, pentru a evita du-rerea. Iertarea autentică este dureroasă. Doare când spunem adio răzbunării. Doare să ştim că persoana respectivă scapă nepedepsită şi că nimeni nu va afla vreodată, însă când conştien¬tizăm pe deplin ce au făcut şi acceptăm că vor_ fi binecuvântaţi fără nici un fel de consecinţe (impuse de noi), trecem în realitatea spirituală, începem să devenim mai asemănători lui Isus, preschimbându-ne în imaginea Sa.