" Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut..." Geneza, 45:5
Nu-i vei face să se_simtă vinovaţi! Imaginează-ţi vina pe care au simţit-o fraţii lui losif în timp ce stăteau înaintea lui. Insă el le-a spus: "Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vân¬dut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră." (Geneza, 45:5) De ce-i facem pe alţii să se simtă vinovaţi? Pentru că am uitat harul pe care l-am primit când eram atât de vinovaţi.
Iertarea noastră este fără valoare dacă ceilalţi nu se pot ierta pe ei înşişi. Iertarea de sine a fost obstacolul lui Pavel. la aminte:"... prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea..." (Galateni, 1:13) înainte arunca creştinii în închisoare şi-i condamna la moarte, acum le predica! Şi cine-i formează audienţa? Văduvele şi orfanii! în vechime, persanii pedepseau ucigaşii legându-le victimele de spate. Acestea acţionau ca o forţă gravitaţională supli¬mentară, îi identificau cu trecutul lor, iar mirosul îi îndepărta pe ceilalţi, în acest fel condamnaţii fiind jefuiţi de propria viaţă. Ce intenţiona Pavel să spună când a scris: "Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" Nimic nu este mai împovărător decât vinovăţia. Aceasta a) va acţiona asupra ta ca o forţă gravitaţională suplimentară transformându-ţi viaţa în simplă existenţă; b) te va face să laşi un "miros" neplăcut, oriunde vei merge. Chiar şi prietenii tăi vor deveni extenuaţi şi-ţi vor spune: "Revino-ţi odată!"; c) va distruge orice relaţie pe care o ai. Cine doreşte o relaţie cu cine-
14
va care poartă "un cadavru" în spate? d) iţi va scurta viaţa pentru că nu eşti conceput pentru a purta povara vinovăţiei. Eliberează-îe de ea! Plângi dacă este nevoie, însă odată durerea trecută, îngroap-o şi mergi mai departe. Asta face adevărata iertare pentru alţii!