"...binecuvântaţi pe cei ce va blastămâ, rugaţi-vâ pentru cei ce se poartă rău cu voi." Luca, 6:28
Trebuie să te rogi pentru binecuvântarea lor! Vorbeşti serios? Absolut! Adevărata iertare este dificilă, deoarece: a) este contrară impulsurilor noastre cele mai puternice; b) nimeni nu va şti vreodată că am iertat ofensa; c) inimile noastre s-ar putea frânge privind cum Dumnezeu îi binecuvântează pe cel ce ne-a rănit, drept răspuns la rugăciunile noastre, ca şi cum păcatul lor împotriva noastră nu s-a comis niciodată. Rugăciunea este, citându-l pe John Calvin: "Extraordinar de dificilă". Chrysostom a numit-o: "culmea autocontrolului". Suferinţele lui Iov n-au luat sfârşit până nu s-a rugat pentru acei "prieteni" care îi deveniseră un ghimpe în coastă (Vezi Iov, 42:10). Când ne putem ruga în acest mod, devenim mai asemănători Tatălui nostru ceresc, la aminte: "Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; c'ăci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." (Matei, 5:44,45)
Dacă spui: "Cum poate trăi cineva în acest mod?", priveşte la viaţa şi moartea lui Ştefan, în timp ce vrăjmaşii săi aruncau cu pietre în el, s-a rugat: "Doamne, nu le ţinea în seamă păca¬tul acesta!" (Fapte, 7:60) Aici se ascunde secretul extraordinarei lui eficiente. Deci, dacă te întrebi: "Cum ştiu că păşesc pe calea iertării adevărate?", iată răspunsul: a) nu vei spune mai departe; b) nu-i vei intimida; c) nu-i vei face să se simtă vinovaţi; d) îi vei lăsa fără grai; e) îi vei proteja împotriva celor mai negre temeri ale lor; f) vei face aceste lucruri toată viaţa; g) te vei ruga pentru binecuvântarea lor.