"... mi-a fost pus un ţepuş..." 2 Corinteni, 12:7
Imaginează-ţi patru inele de oţel. Primul poate susţine 36 kg, al doilea 27, al treilea 18 şi ultimul 9 kg. Câte kilograme crezi că'pot susţine înlănţuite? 100 kg? Nu! Un lanţ poate susţine doar cât suportă cea mai slabă verigă, adică 9k'g!
La fel stau lucrurile şi în privinţa noastră; vulnerabilitatea noastră este egală cu cea/nai mare slăbiciune a noastră! De aceea încercăm să le ignorăm sau să le folosim drept scuză, însă acest lucru este periculos; bazându-ne pe propriile resurse, vom începe să credem că putem face totul de unul singur. Pavel şi-a petrecut prima jumătate a vieţii slujind lui Dumnezeu conform pro¬priilor principii - cu rezuitate dezastruoase, în ciuda abilităţilor sale remarcabile, a trebuit să înveţe să se bazeze pe Dumnezeu, la aminte: "Ş; El mi-a zis: "... Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa rămână în mine." Piedicile, "ţepuşurile" şi opre-liştile sunt darurile lui Dumnezeu pentru cei atotsuficienţi! Nu-ţi va permite să-ţi foloseşti slăbi¬ciunea drept cârjă sau scuză, ci prin ea te va face dependent de El. Aşa că Pavel a scris: "Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf." (2 Corinteni, 12:7) Dumnezeu te va ţine în contact cu limitările tale. De ce? Pentru a te face de râs? Nu, pen¬tru a face voia Sa, prin 'modalităţile Sale, prin puterea Sa! Fiecare act al lui Dumnezeu în viaţa ta este conceput pentru a-ţi creşte dependenţa de El! la aminte: "...a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci..." (Matei, 6:13). Este vorba despre El, nu de noi!