"... Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi." loan, 10:11
Un pastor a spus: "Nu voi uita niciodată expresia feţei consilierului meu îndrumător, când a auzit că doresc să intru în lucrare. "Dar ţie nici măcar nu-ţi plac oamenii", a spus el. "Şi ce dacă?", m-am gândit eu. Lucrarea înseamnă a predica şi a conduce mulţimile pe culmi. Nu tre¬buie să-mi fac griji pentru indivizi." Acesta este un mit! Devenim atât de concentraţi asupra pro¬gramelor încât fugim din calea următoarei persoane pe care ne-o trimite Dumnezeu în cale. Sunt uimit să văd câtă birocraţie este în desfăşurare pentru a se face schimbări ale întregului sistem, când o mică excepţie ar f'i rezolvat cu uşurinţă problema. Nevoile personale sunt prea importante pentru rigiditatea oricărui program. Unii dintre noi cred că marea problemă a împlinirii nevoilor personale este înmulţirea exponenţială a acestora, în plus, programele există pentru a preveni supraaglomerarea, nu'? Greşit! Mitul'care spune că "Ceea ce faci pentru o persoană trebuie să faci pentru toţi", este o cale sigură către secătuire. Isus şi-a petrecut viaţa ajutând indivizi. El a spus: "Păstorul'cel bun îşi dă viaţa pentru oi." însă pentru a face acest lucru, trebuie: a) să faci loc în viaţa ta neprevăzutului; b) să înveţi să spui "Nu" cu blândeţe.
24
Prea mulţi pastori se ascund în spatele agendelor încărcate (şi în spatele secretarelor), pentru a evita să spună "Nu". Isus a ştiut când să se implice şi când nu. Nu vei putea niciodată răspunde cu eficienţă, dacă te simţi obligat să împlineşti tot timpul, toate nevoile ce-ţi apar în cale. Iar Dumnezeu nu îţi cere acest lucru. El doar aşteaptă să răspunzi lucrurilor pe care le trimite în viaţa ta şi să-i încurajezi pe alţii să facă la fel.