"L-am adus la ucenicii Tăi, şl n-au putut să-l vindece." Matei, 17:16
Ai observat că ori de câte ori unii oameni au necazuri, este vina păstorului, a bisericii, a partenerului de căsătorie, a şefului, a părinţilor, a aspectului fizic, a statutului social, etc.? Este greu să admiţi că ţi-ai tăiat singur creanga de sub picioare? Sau că aproape te-ai înecat plonjând cu capul înainte, deşi nu ştiai să înoţi? Când omul acesta s-a apropiat de Isus, i-a spus: "de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece." (Matei, 17:15,16) N-a spus niciodată: "Poate a moştenit de la mine aceste simptome" sau "Poate n-ar fi fost aşa dacă l-aş fi crescut altfel". Nu, pur şi simplu a transferat responsabilitatea pe umerii ucenicilor, care se aflau atunci în perioada de pregătire. Trebuie să înţelegi un lucru: nu vei reuşi să rezolvi o problemă până nu vei rezolva chestiunea învinovăţirii!
întrebarea ucenicilor: "De ce nu putem face lucrurile pe care le faci Tu?" (Matei, 17:19), seamănă cu întrebarea: "De ce nu funcţionează căsnicia mea?" sau "Cum de încă sunt înglodat în datorii?" sau "De ce nu-mi merge aşa cum mi-aş dori?" Isus a răspuns: "Pentru că credinţa voastră este prea mică..." (versetul 20). De multe ori ai nevoie de acea credinţă care te face să pari puţin ciudat, care nu are nevoie de aprobarea celorlalţi şi căreia nu-i pasă dacă te încadrezi sau nu 'în tiparele lumii. Acest tip de credinţă I-a făcut pe Noe să spună: "Chiar dacă nimeni din generaţia mea nu mă crede, tot voi construi corabia, pentru că Dumnezeu mi-a poruncit să o fac." Pavel a' spus: "De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul." (Efeseni, 6:13). în ultimă instanţă, încrederea în Cuvântul Său este singurul lucru care funcţionează.