"...mi-a fost teamă, şi m am dus de ţi-am ascuns talantul in pământ; iată-ţi ce este al tău!"
Isus a spus povestea celor trei oameni care au primit talanţi. Doi i-au investit cu înţelep¬ciune, dublându-i; iar al treilea s-a temut să-şi asume riscuri, aşa că şi-a îngropat partea. Când stăpânul s-a întors, aşteptând o "recuperare" a investiţiei sale, acest suflet timid a spus: "...mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!" Stăpânul său n-a fost încântat, la aminte: "Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! Luaţi-i, deci, talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!" (Matei, 25:26-29) Dumnezeu aşteaptă să-şi recupereze investiţia făcută în tine! O parte din împlinirea chemării tale înseamnă şi asumarea anumitor riscuri, care vor maximiza opor¬tunităţile care ţi-au fost încredinţate. Trăirea prin credinţă nu este condamnabilă, evitarea riscurilor nu este un lucru ce trebuie răsplătit şi trăirea cu teama de opiniile celorlalţi n-ar trebui să fie ceea ce ne motivează. De ce a fost Isus atât de dur în această privinţă? Pentru că nu numai noi sufe¬rim în urma pierderii. Cei dragi nouă, de asemenea, pierd când nu ne urmăm visele. E efectul domino; ceilalţi nu se pot bucura de lucrurile mari ce zac dormind în noi. însă nu este prea târ¬ziu. La fel cum a fost chemat Lazăr din morţi, Isus ne cheamă azi şi pe noi să călcăm teama în 32
picioare, să ne asumăm riscuri prin credinţă şi să exploatăm potenţialul pus de El în noi.