În anul 1787, prin mările de sud, o navă plutea spre Tahiti. La capătul a șaisprezece luni, misiunea a fost încheiată și puieți de palmieri au fost încărcați. S-a dat ordinul îmbarcării, dar marinarii s-au răzvrătit. Cât timp au stat pe insulă, ei s-au atașat de femeile indigene și nu au mai vrut să le părăsească. Rămânând acolo, au format câte o colonie și, treptat, s-au sălbăticit. Trăiau în orgii, certuri, lupte, omorându-se unii pe alții.

    La un moment dat, din mulțimea marinarilor, nu a mai rămas decât unul, numit Alexandru Smith și o familie de indigeni.
    Într-o zi, acesta a descoperit, într-un cufăr... o Biblie. A început să o citească, aflând drumul către Dumnezeu. Viața i s-a schimbat. El a împărtășit ceea ce citea și indigenilor, născându-se, în acest mod, o comunitate creștină. Bolile, crimele, ignoranța, închinarea la idoli s-au diminuat rapid și colonia a prosperat.

    După aproape douăzeci de ani, o navă americană, ce a acostat în acea insulă, a constatat prezența unei civilizații, precum și a unei vieți morale neobișnuite pentru zona respectivă. Aceasta este celebra istorie a Răscoalei de pe Bounty.

    Întotdeauna, convertirea (pocăința) oamenilor și rezultatele ei sunt un fenoment unic. Pocăința aduce schimbarea de gândire și de viață.

    A trecut și cititorul acestor rânduri prin această experiență de viață?