Sunt printre noi creștini care spun că mărturisirea poate fi făcută cu câteva zile înainte de Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Alții, își fac un obicei prin care, în fiecare sâmbătă, se gândesc la tot ce au făcut în zilele anterioare. Mărturisesc apoi lui Dumnezeu ce au pe suflet și încep duminica cu o inimă fericită.

    Unii însă, înainte de culcare, seara, încearcă să revadă tot ceea ce au greșit, apoi, în rugăciune, mărturisesc, cerând iertare și eliberare.

    Există și un grup de creștini care, ori de câte ori fac sau spun ceva greșit, conștienți la puțin timp după comiterea păcatului, își mărturisesc imediat sau cât mai repede posibil întinăciunea prin rugăciune sinceră, de căință înaintea lui Dumnezeu. Aceștia din urmă, dacă simt că și un gând rău caută să-i stăpânească, îl judecă și îl alungă din inimă cerând puterea Sângelui eliberator, curățitor peste ființa lor. De asemenea, cer prezența Duhului Sfânt în inimi și descoperirea oricărui lucru împotriva Voii lui Dumnezeu.

    Eu, tu, fiecare dintre noi, ce fel de mărturisire practicăm?