Domnul a zis lui Moise: „...Spune copiilor lui Israel
să pornească înainte. Tu, ridică-ţi toiagul,
întinde-ţi mâna spre mare".
(Exod 14:15-16)

Drag copil al lui Dumnezeu, imaginează-ţi acel marş triumfal! Imaginează-ţi copiii extaziaţi pe care părinţii încercau mereu să-i potolească şi să-i oprească din explozia lor de întrebări. Gândeşte-te cum trebuie să fi trăit femeile emoţia aceea nestăpânită când s-au văzut salvate dintr-odată de o soartă mai rea decât moartea. Imaginează-ţi cât de ruşinaţi şi de mustraţi trebuie să se fi simţit bărbaţii de lângă ele pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu şi s-au plâns de Moise. Şi când vizualizezi zidurile măreţe de apă ale Mării Roşii, despărţite de mâna întinsă a Celui Veşnic ca răspuns la credinţa unui singur om, afli ce va face Dumnezeu pentru ai Săi.
Nu te înspăimânta niciodată de vreo consecinţă care rezultă din supunerea absolută faţă de porunca Lui. Nu te teme niciodată de apele furioase care-ţi stau înainte şi care prin mândrul lor dispreţ îţi împiedică progresul. Dumnezeu este mai mare decât urletul apelor înfuriate şi decât valurile puternice ale mării. „Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie" (Psalmul 29:10). O furtună nu este altceva decât tivul mantiei Sale, semnul venirii Lui şi dovada prezenţei Lui.
Îndrăzneşte să te încrezi în El! Îndrăzneşte să-L urmezi! Apoi descoperă că forţele care-ţi blocau progresul şi-ţi ameninţau viaţa devin la porunca Lui chiar materialele pe care le foloseşte pentru a construi calea libertăţii tale. F. B. Meyer

Ai ajuns la Marea Roşie a vieţii tale,
Unde, în ciuda a tot ce poţi face,
Nu există nici o ieşire, nici-o cale de întoarcere,
Nu există nici o altă cale decât prin ea?
Atunci aşteaptă-L pe Domnul cu o încredere senină
Până când noaptea fricii tale se va duce;
El va trimite vântul, va îngrămădi şuvoaiele,
Când va spune sufletului tău: „Porneşte înainte".

Şi mâna Lui te va conduce tot drumul – până la capăt –
Înainte ca zidurile de apă să se rostogolească,
Nici un vrăjmaş nu te poate ajunge, nici un val nu te poate atinge,
Nici cea mai furioasă mare nu te poate îneca;
Talazurile agitate pot să-şi înalţe crestele,
Spuma lor se poate sparge la picioarele tale,
Dar tu vei păşi pe fundul mării ca pe pământ uscat
Pe calea pe care o va croi Domnul tău.

La straja dimineţii, sub norul înălţat,
Nu-L vei vedea decât pe Domnul singur,
Când te va conduce mai departe din locul mării
Spre o ţară pe care n-ai cunoscut-o;
Şi temerile tale vor trece cum au trecut şi vrăjmaşii tăi,
Nu-ţi va mai fi niciodată frică;
Vei cânta laudele Lui într-un loc mai bun,
Un loc pregătit de însăşi mâna Sa.
Annie Johnson Flint