10 August

Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav,
a mai zăbovit două zile în locul în care era.
(Ioan 11:6)

Această istorie miraculoasă începe cu următoarea declaraţie: „Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr" (v. 5). Este ca şi cum Dumnezeu ne-ar învăţa că în centrul şi la temelia tuturor lucrărilor Lui cu noi, indiferent cât de întunecate şi de misterioase ar fi acestea, trebuie să îndrăznim să credem şi să afirmăm cu tărie că stă dragostea Lui infinită, nemeritată şi neschimbată. Şi totuşi dragostea îngăduie să apară şi durerea.
Maria şi Marta nu s-au îndoit nici o clipă că Domnul Isus va înlătura repede orice obstacol ca să-l salveze pe fratele lor de la moarte, şi totuşi, „când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era".
Ce cuvânt uimitor: „şi totuşi"! Domnul Isus s-a abţinut să meargă nu pentru că nu-i iubea, ci pentru că îi iubea. Numai dragostea Lui a fost cea care l-a oprit să alerge imediat spre casa lor iubită, dar copleşită de durere. Orice altceva mai puţin decât dragostea infinită ar fi alergat de îndată ca să uşureze acele inimi preaiubite şi necăjite, în efortul de a pune capăt durerii lor, de a avea binecuvântarea ştergerii şi opririi lacrimilor lor, şi de a face ca necazul şi durerea lor să fugă. Numai puterea dragostei divine putea să reţină spontaneitatea inimii sensibile a Mântuitorului până când îngerul durerii îşi va fi sfârşit lucrarea.
Cine poate estima cât de mult datorăm noi suferinţei şi durerii? Dacă n-ar fi ele, am avea o capacitate foarte mică pentru multe din marile virtuţi ale vieţii creştine. Unde ar fi credinţa noastră, dacă n-ar fi încercările care s-o testeze; sau răbdarea, fără nimic de îndurat sau de experimentat şi fără necazurile care s-o dezvolte? selectat

Iubit! atunci drumul nu va fi întunecat;
Pentru că Cel pe care Îl cunoaştem este mereu aproape,
Dovedind atât de clar inimilor noastre
Că suntem iubiţi.

Iubiţi, când cerul nostru e înnorat
Şi zilele de necaz ne apasă dureros;
Totuşi ne vom încrede în El tot mai mult,
Pentru că suntem iubiţi.

Timpul, care afectează toate lucrurile de jos,
Nu poate schimba niciodată dragostea pe care ne-o arată El;
Inima lui Hristos se va revărsa cu dragoste,
Şi noi suntem iubiţi.