26 August

Nu este în mine.
(Iov 28:14)

Mi-amintesc că am spus într-o vară: „Ceea ce-mi trebuie de fapt este o excursie la ocean". Aşa că m-am dus la plajă, dar oceanul părea să spună: „Nu este în mine!" Oceanul n-a făcut pentru mine ceea ce credeam că va face. Atunci am spus: „Poate că munţii îmi vor da odihna de care am nevoie". M-am dus în munţi, şi când m-am trezit în prima dimineaţă, am privit magnificul munte pe care am tânjit atât de mult să-l văd. Dar priveliştea nu m-a satisfăcut, şi muntele a spus: „Nu este în mine!"
Ceea ce-mi trebuia de fapt era adâncul ocean al dragostei lui Dumnezeu şi munţii înalţi ai adevărului Lui în mine. Înţelepciunea Lui avea adâncimi şi înălţimi pe care nici oceanul nici munţii nu le puteau cuprinde şi care nu puteau fi comparate cu bijuteriile, cu aurul sau cu pietrele preţioase. Hristos este înţelepciunea şi El este nevoia noastră cea mai profundă. Neliniştea noastră interioară poate fi potolită numai de revelaţia prieteniei şi a dragostei Lui eterne faţă de noi. Margaret Bottome

Inima mea este acolo!
Unde, pe culmi eterne, locuieşte Preaiubitul meu
Printre crini şi narcise galbene;
Îmbrăcat în strălucirea Tronului Mare şi Alb,
Înveselit de zâmbetul Celui ce stă pe tron,
Cu gloria ce-mpodobeşte tot părul Său bogat
Şi-I face chipul nemuritor şi mai frumos –
ACOLO ESTE COMOARA MEA şi inima mea este acolo.

Inima mea este acolo!
Cu Cel care a făcut viaţa pe pământ atât de minunată,
Atât de bună s-o trăieşti, şi totuşi să mori după planul Său;
Atât de blând, atât de măreţ, atât de bun şi atât de viteaz,
Mereu gata să ierte, atât de puternic să salveze.
Duhul Său pur, minunat face cerurile mai frumoase,
Şi acolo se înalţă rugăciunea mea plină de dor –
ACOLO ESTE COMOARA MEA şi inima mea este acolo.
Poemul favorit al regretatului Charles E. Cowman

Nu poţi să te aştepţi niciodată să ţii un vultur în pădure. Poţi să aduni cele mai frumoase păsări în jurul lui, să faci un cuib pentru el pe cel mai înalt pin, şi să chemi alte păsări să-i aducă cele mai alese delicatese, el le va refuza pe toate. Îşi va întinde aripile mândre şi, cu ochii aţintiţi spre o stâncă alpină, se va ridica în zbor spre palatele lui ancestrale din stâncă, unde furtunile şi căderile de apă îşi cântă muzica lor naturală.
Sufletul nostru doreşte fierbinte să se înalţe în zbor ca un vultur şi va găsi odihnă numai pe Stânca Veacurilor. Palatele lui ancestrale sunt palatele cerului, făcute din stânca atributelor lui Dumnezeu. Şi durata zborului său maiestuos este eternitatea! „Doamne, TU ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam" (Psalmul 90:1). J. R. Macduff

„Casa mea e Dumnezeu Însuşi"; Hristos m-a dus acolo.
M-am aşezat în braţele Lui puternice;
El m-a ridicat şi, la adăpost de orice pericol,
M-a purtat „pe unde n-a călcat nici un picior decât al Lui",
În cel mai sfânt Cămin cu Dumnezeu,
Şi m-a făcut să locuiesc în El, bucurându-mă acolo.
O, Loc Sfânt! O, Cămin divin şi minunat!
Şi noi, cei mici ai lui Dumnezeu, rămânem acolo.

„Casa mea e Dumnezeu Însuşi"; n-a fost aşa de la început!
Am mers pe un drum lung, lung, noapte şi zi,
Şi am căutat să găsesc în mine însumi o cale.
Nimic din ce am făcut sau am simţit nu m-a putut aduce aproape.
Eforturile mele au eşuat, şi eram plin de teamă,
Şi atunci am aflat că Hristos era singura cale,
Că trebuie să vin la El şi să rămân în El,
Şi Dumnezeu mi-a spus aşa.

Şi acum „Casa mea e Dumnezeu", şi m-am adăpostit acolo,
Dumnezeu face faţă încercărilor din viaţa mea pământească,
Dumnezeu mă înconjoară şi mă apără de furtuni şi de lupte,
Dumnezeu ia povara grijilor mele zilnice.
O, Loc Minunat! O, Cămin divin şi minunat!
Şi eu, cel mic al lui Dumnezeu, sunt ascuns în siguranţă acolo.
Doamne, acum că eu locuiesc în Tine şi Tu în mine,
Fă-mă mort faţă de tot ce e străin de Tine;
Ca atunci când mă odihnesc în Căminul meu nespus de minunat,
Sufletul meu să vadă întotdeauna şi numai
Pe Dumnezeul meu în orice lucru şi în orice loc;
Casa mea e Dumnezeu.
autor necunoscut