Urăsc pe cei cu inima prefăcută, dar iubesc legea Ta. (Psalmi 119:113)

    La cine se referă psalmistul, când spune că urăște pe cei cu inima prefăcută? Fiecare om are o inimă. Acesta este adevărul, când ne referim la inimă ca organ al trupului nostru. Dar în Biblie, prin cuvântul „inimă” se înțelege locul simțurilor noastre.

    Mulți creștini au două inimi: una pentru lume și alta pentru Mântuitorul. Aceștia și-au recunoscut, probabil, păcatele în fața lui Dumnezeu, au primit harul, dar nu au ajuns să fie ucenici ai Mântuitorului. De ce? Pentru că ei iubesc multe lucruri oferite de lume: prestigiu, onoare, avere, distracții...

    Oare Își poate găsi Domnul plăcere în astfel de oameni, cu inima împărțită? E imposibil! El spune că cel ce nu este gata să părăsească lumea cu poftele ei nu poate fi ucenicul Său.

    Se pune o mare întrebare: Vrei să mergi cu lumea și inima să-ți fie nefericită sau vrei să faci o demarcație clară și să ai o inimă fericită, urmându-L pe Mântuitor?

    Da și nu, nu și da, nu se pot înmănunchea,

    Nu poți fi cum vrei tu, nu poți fi și da și nu!