Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine!” (Geneza 3:17)

    Astăzi vreau să vă vorbesc despre ceva la care, cu siguranță, nu v-ați fi așteptat: ploșnița de pat.
    Nimeni nu își dorește să aibă de-a face cu ea, credeți-mă, căci Dumnezeu mi-a făcut cunoștință cu această insectă, pentru a-mi da o lecție. Lecția efectelor păcatului asupra omului, dar și asupra naturii.
    Creatura asta este urâtă în ochii omului, demnă de dispreț și de scârbă, la fel cum este orice lucru rău în ochii lui Dumnezeu (Deuteronomul 25:16). Când am văzut prima dată cum arată, m-am oripilat. Nu știam ce să fac mai repede să scap de ea, căci îmi cuprindea toată casa.
    Nu vrei să vorbești cu nimeni despre așa ceva. Îți provoacă rușine. Interesant, nu? Exact ca în cazul acestor „musafiri” nepoftiți, nici de propriile tale păcate nu ai vorbi...
    Apar din senin, fără avertismente, și habar n-ai de unde vin. Nu știi că ai așa ceva până nu simți pe propria piele efectele. Oare nu tot la fel intră și se ascunde păcatul în viața noastră? Trăim cu el bine-mersi, fără să știm, până în clipa în care Domnul îngăduiește să-i simțim urmările. Nu am știut că am ploșnițe în pat până nu m-am trezit într-o dimineață cu bube roșii pe mine. Chiar și atunci, am crezut că e urticarie. Așa suntem și în privința răului din viața noastră. Nu suntem conștienți de el, nici nu bănuim că greșim. Uneori, chiar și când apar dovezile găsim o explicație falsă. Tocmai din cauza asta, avem nevoie ca cineva să ne arate unde greșim. În Psalmul 138 (versetele 23-24), David ne spune la Cine trebuie să apelăm.
    Acționează când dormi. Așa cum ploșnița de pat iese la atac în timpul nopții, când tu ești pe „alte meleaguri”, tot așa și păcatul te lovește când nu ești „pe fază”, când stai în „zona de confort” a vieții. De ce crezi că Mântuitorul ne-a spus să priveghem și să ne rugăm constant (Matei 26:41)? Din același motiv pentru care și Sfântul Apostol Petru ne-a avertizat la fel - există un diavol care abia așteaptă să ne înhațe (1 Petru 5:8). Și, nu, nu o va face dintr-o dată, că nu e prost, o va face în timp, păcat cu păcat, așa cum și ploșnițele nu îți sug tot sângele dintr-o dată, ci mușcătură cu mușcătură.
    Și pentru că tot vorbeam de sânge, cu asta se hrănesc insectele despre care vorbesc. Iar sângele, dacă vrem să trecem în partea duhovnicească a poveștii, este viața trupului (Leviticul 17:11). Rezultă că păcatul (ploșnița) îți consumă viața, prin fiecare mușcătură (greșeală).
    O altă asemănare între ploșniță și păcat este răspândirea. Ambele se înmulțesc înfiorător de mult, dacă nu le ataci în forță. Insecta adultă depune până la 20 de ouă pe zi. Un păcat, pe cât de mic ar fi, cred că atrage mai mult de alte 20. Nu degeaba spune Sfântul Apostol Pavel că trebuie să ne împotrivim până la sânge (Evrei 12:4). Mai mult, insecta trece prin mai multe stadii, de la larvă la adult, se metamorfozează. Va să zică, ia uite ce coincidență... Nu la fel sunt și păcatele noastre? Toate pornesc din minciună și pe parcursul vieții năpârlesc și iau diverse forme (2 Timotei 3:2-4).
    Să mai spun că lighioanele astea mici sunt foarte rezistente? Se scapă cu greu de ele, deoarece pot sta fără hrană chiar și un an. Nu la fel e și în cazul păcatului, mai ales dacă vorbim de o patimă bine-înrădăcinată? Poți renunța la băutură sau la curvie după ani de robie, însă cum îți apare o sticlă sau o duduie mai „apetisantă” în față, cum îți „încinge” pofta, care abia așteaptă să hrănească păcatul „criogenizat”.
    Trăiesc și se înmulțesc în crăpături (vezi Isaia 65:4), în găuri, la cusături, locuri lipsite de umezeală, de vibrații, concret unde nu sunt deranjate. Adică în zone de confort. Nu cumva ai și tu o „zonă de confort” în viața ta? Unde nu te deranjează nimeni, nu te sinchisești să faci nicio schimbare, îți este bine așa cum ești acum... Aceea este zona în care păcatul va intra, căci nu-l deranjează nimic și se poate înmulți în voie.
    Ultimul lucru pe care vreau să-l subliniez legat de caracteristicile acestor insecte scârboase este natura stricată de păcat, vizibilă și în modul lor de înmulțire. Deși ploșnițele sunt dotate cu un orificiu pentru reproducere (plan firesc al lui Dumnezeu), masculul nu-l folosește, ci străpunge abdomenul femelei cu organul genital, provocându-i o rană în care își elimină sămânța. O repulsie și mai mare ai când afli că, uneori, masculii se străpung în același fel unii pe alții, tot în scop reproductiv. Iată cum păcatul strică planurile foarte bune ale Domnului (Geneza 1:31), schimbându-le cu anormalitatea. Poate că asta este încă o dovadă a Domnului în creație că El a dat tot ceea ce era necesar, firesc și normal pentru buna funcționare, însă păcatul susținut și înmulțit de-a lungul timpului a generat deviații de la planul Său. Aviz homosexualilor și nu numai!
    E greu, e foarte greu să scapi de ele. Și de ploșnițe și de păcate. Ambele provoacă rău, și omului și naturii. Însă, Dumnezeu are soluția pentru păcat, așa cum am avut-o și eu pentru ploșnițe.
    Le-am stârpit cu un insecticid puternic (sângele lui Hristos-credința în El), după ce le-am scos afară din ascunzișuri cu un aerosol, la fel de puternic (Cuvântul lui Dumnezeu - Biblia). Ambele m-au costat bani (jertfă), muncă (efort susținut) și, în special, renunțarea la toată mobila din casă (trecerea de la omul vechi la omul nou - vezi Coloseni 3:9-10).
    Însă, cu toate pierderile și schimbările făcute (lepădarea de obiceiuri, plăceri false și comportamente greșite), a meritat! Nu mai am ploșnițe (nu mai sunt sub puterea păcatului), nu mai au nicio șansă să îmi mai năpădească locuința (nu mai sunt dispus să cedez), pentru că toate sunt noi (sunt fiu de Dumnezeu - Ioan 1:12) și am insecticidul mereu la îndemână (îmi păstrez credința și Îl urmez pe Hristos - 1 Ioan 3:9).