Într-o ocazie rămasă celebră în istoria Statelor Unite, liderii înşişi au apelat la rugăciune după ce au ajuns în impas. În patru săptămâni de dezbateri aprige, convenţia Constituţională nu reuşise să aştearnă un singur rând în scris. Benjamin Franklin, un om ce nu se făcuse remarcat prin evlavia lui, s-a ridicat pentru a se adresa preşedintelui: "Cu cât am vieţuit mai mult pe acest pământ, am observat tot mai multe şi mai convingătoare dovezi ale adevărului că treburile omeneşti sunt conduse de Dumnezeu."
El a continuat să-şi exprime temerile cu privire la faptul că diferitele facţiuni şi-ar justifica propriile interese şi nu s-ar ajunge la nici o înţelegere: "Fără concursul lui Dumnezeu, nu vom izbândi în acest demers politic mai mult decât au izbutit cei care au construit Turnul Babel."
Apoi Franklin a propus o moţine: "Aşadar, rugăciunile care să implore ajutorul Cerului şi binecuvântarea Lui asupra deliberărilor noastre se vor ţine în fiecare dimineaţă la deschiderea adunării noastre."
( Această practică a Congresului S.U. continuă şi astăzi.)
Ne săturăm cu fărâmiturile de la masa Stăpânului, dar sunt atât de gustoase, încât am dori să vină cât mai repede veșnicia, să fim împreună mereu cu El și cu cei dragi, cu toți care ÎL iubesc și trăiesc după voia LUI!
Până atunci, menirea noastră e să ne rugăm pentru mântuirea celor dragi, să trăim o viață după voia Sa, să citim Cuvântul, pentru a ne hăni sufletele și să avem o părtășie continuă cu Domnul aici, iar acolo sus, vom fi tot cu EL! Lucrând în via SA, vom putea spune și altora de iubirea jertfei LUI și de măreția ce ne așteaptă dincolo de nori, când vom ajunge ACASĂ! „Treziți-vă azi lucrători”, și...adunați untdelemn în vase!