Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri;
dar ne vei da iarăşi viaţa.
(Psalmul 71:20)

Dumnezeu te face „să treci prin multe necazuri". Uneori, ca parte a procesului tău de educare, trebuie să te duci „în adâncimile pământului" (Psalmul 63:9), să călătoreşti prin pasaje subterane, şi să stai întins printre cei morţi. Dar nici chiar pentru o clipă legătura de părtăşie şi unitate dintre Dumnezeu şi tine nu este întinsă până la punctul de rupere. Şi în cele din urmă, din adâncuri, El „[îţi va] da iarăşi viaţa". Indiferent cât de multe cotituri şi întorsături ar avea drumul, există întotdeauna o porţiune netedă şi dreaptă. Chiar şi cea mai lungă zi are un apus de soare, şi zăpada iernii poate ţine destul de mult, dar până la urmă se va topi.
Fii tare, „căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică" (1 Cor. 15:58). El Se va întoarce din nou la tine şi te va mângâia. Şi când El va face aceasta, inima ta care a uitat să mai cânte va izbucni în mulţumiri şi cântări de bucurie, aşa cum cânta psalmistul: „Limba mea va lăuda îndurarea Ta" (Psalmul 51:14). selectat

Deşi cade ploaia şi bate vântul,
Şi îngheţată şi rece e suflarea iernii;
Deşi cerul înnorat se mai înnorează încă,
Şi frunzele moarte spun că vara a trecut;
Faţa mea priveşte ţintă spre cerul furtunos,
Inima mea este liniştită ca marea vara,
Bucuroasă să primească ce-i dă Dumnezeul meu,
Indiferent ce ar fi.
Când simt frigul, pot să spun: „El îl trimite",
Şi vânturile Lui suflă binecuvântare, ştiu sigur;
Căci n-am avut niciodată o nevoie pe care El să n-o împlinească;
Şi inima mea bate fierbinte, chiar dacă suflă vânturile.