Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui;
nici nu stă în puterea omului, când umblă,
să-şi îndrepte paşii spre ţintă.
(Ieremia 10:23)

Povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă.
(Psalmul 27:11)

Mulţi oameni vor să-I dea directive lui Dumnezeu în loc să se lase călăuziţi de El. Ei vor să-I arate Lui calea în loc să-L urmeze supuşi acolo unde îi conduce El. Madame Guyon

Am spus: „Lasă-mă să merg la câmp";
Dumnezeu a spus: „Nu, mergi la oraş";
Am spus: „Dar nu sunt flori acolo";
El a spus: „Nu sunt flori, dar e o cunună".

Am spus: „Dar cerul este întunecat,
E numai zgomot şi agitaţie";
Dar El plângea în timp ce mă trimitea înapoi,
„E mai mult", a spus El, „e păcat".

Am spus: „Dar aerul e greu,
Şi ceaţa învăluie soarele";
El a răspuns: „Totuşi sufletele sunt bolnave,
Şi lucrarea ta încă nu s-a terminat".

Am spus: „Îmi va lipsi lumina,
Şi prietenii spun că-mi vor simţi lipsa";
El mi-a răspuns: „Alege în seara asta,
Dacă să-ţi simt Eu lipsa, sau ei".

Am cerut să mi se dea timp;
El a spus: „E greu să te decizi?
Nu va părea deloc greu în cer
Să fi călcat pe urmele paşilor Îndrumătorului tău".

Am aruncat o privire spre câmp,
Apoi mi-am îndreptat faţa spre oraş;
El a spus: „Copilul meu, te predai?
Vei lăsa tu florile pentru cunună?"
Atunci mâna mea a mers în a Lui,
Şi El a venit în inima mea;
Şi acum merg într-o lumină divină,
Pe calea la care mi-era frică să mă uit.
George MacDonald