Când Israel a ajuns la muntele Sinai, Dumnezeu l-a chemat pe Moise și i-a dat Cele Zece Porunci, precum și alte reguli pentru noua comunitate socială. Punctul culminant al acestei Legi se află în următorul pasaj:

    Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și la a patra generație a celor ce Mă urăsc. (Exod 20:2-5)

    Când Dumnezeu spune că nu trebuie să avem alți dumnezei în afară de El și că este un Dumnezeu gelos, El vrea să spună că principala țintă pe care o urmărește prin darea Legii este ca noi să-I acordăm cinstea ce I se cuvine numai Lui. În Exod, El tocmai S-a arătat a fi minunat de îndurător și puternic. Acum pretinde, pur și simplu, prin Lege, o reacție corespunzătoare de la poporul Său - ca noi să-L iubim și să păzim poruncile Sale.

    A-L iubi pe Dumnezeu nu înseamnă a-I împlini nevoile, ci, mai degrabă, a ne desfăta în El și a fi captivați de puterea Sa minunată, de harul Său și a-L prețui mai presus de toate câte există pe pământ. Tot restul poruncilor reprezintă lucrurile pe care le vom face din inimă, dacă inimile noastre își găsesc cu adevărat desfătarea în El și se odihnesc în slava harului Său.