Încrede-te în El.
(Psalmul 37:5)

Cuvântul „încredere" este inima credinţei şi este cuvântul Vechiului Testament dat pentru stadiile de prunc sau tânăr în credinţă. Cuvântul „credinţă" sugerează mai mult un act de voinţă, în timp ce cuvântul „convingere" sugerează un act al minţii sau al intelectului, dar încrederea este limbajul inimii. Cuvintele „credinţă" şi „convingere" se referă mai mult la un adevăr crezut sau la ceva ce te aştepţi să se întâmple.
Încrederea implică mai mult decât aceasta, pentru că vede şi simte şi se bizuie pe aceia care au o viaţă deplină şi o inimă curată plină de dragoste. De aceea, haideţi să ne încredem în El, în toate întârzierile, în ciuda tuturor dificultăţilor, şi în faţa tuturor respingerilor pe care le întâlnim în viaţă. Şi în ciuda sentimentelor noastre şi a împotrivirii evidente, şi chiar când nu putem înţelege calea pe care mergem sau situaţia în care suntem, să ne încredem totuşi în El; căci „El va lucra". Calea se va deschide, situaţia noastră se va schimba, şi rezultatul final va fi pace. În cele din urmă norii se vor ridica şi lumina zilei eterne va străluci în sfârşit.

Încrede-te şi stai liniştit când totul în jurul tău
Îţi pune credinţa la grea încercare;
Nu lăsa nici o teamă şi nici un vrăjmaş să te intimideze,
Aşteaptă-L pe Dumnezeu, încrede-te şi stai liniştit.

Încrede-te şi stai liniştit cu inimă statornică,
Ca o păsărică în cuibul ei,
Care se ascunde sub penele Lui,
Strânge-ţi aripile, încrede-te şi stai liniştit.