Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, ... Ea nu se depărta de Templu,
şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
(Luca 2:36-37)

Nu-ncape îndoială că noi învăţăm să ne rugăm rugându-ne, şi că cu cât ne rugăm mai mult, cu atât rugăciunile noastre vor fi mai bune. Oamenii care se roagă din când în când nu vor putea niciodată să ajungă la acel fel de rugăciune descris în Scripturi ca având „mare putere" (Iacov 5:16).
Marea putere în rugăciune este la îndemâna noastră, dar trebuie să lucrăm pentru a o obţine. Să nu ne imaginăm vreodată că Avraam ar fi putut să mijlocească pentru Sodoma cu atâta succes, dacă n-ar fi avut o relaţie strânsă cu Dumnezeu în anii precedenţi ai vieţii lui. Acea noapte întreagă de luptă a lui Iacov de la Peniel cu siguranţă n-a fost prima întâlnire pe care a avut-o cu Dumnezeul său. Şi putem privi chiar la cea mai frumoasă şi mai minunată rugăciune a Domnului nostru din Ioan 17, înainte de suferinţele şi moartea Sa, ca rod al numeroaselor Sale nopţi devoţionale, şi a trezirii Lui deseori înaintea zorilor pentru a Se ruga.
Dacă un om crede că poate deveni puternic în rugăciune fără să se dedice rugăciunii, trăieşte o mare iluzie. Rugăciunea lui Ilie, care a oprit ploaia din ceruri şi mai târziu a deschis zăgazurile cerurilor, a fost doar un exemplu dintr-o serie lungă de rugăciuni fierbinţi şi puternice ale lui adresate lui Dumnezeu. O, dacă şi noi creştinii ne-am aminti că stăruinţa în rugăciune este necesară pentru ca rugăciunea să fie eficientă şi victorioasă!
Marii mijlocitori, care sunt rareori menţionaţi în legătură cu eroii şi martirii credinţei, au fost totuşi cei mai mari binefăcători ai bisericii. Faptul că ei au devenit canale ale binecuvântărilor de îndurare către alţii a fost posibil numai datorită rămânerii lor înaintea scaunului îndurării lui Dumnezeu.
Adu-ţi aminte că trebuie să ne rugăm ca să ne rugăm şi trebuie să stăruim în rugăciune pentru ca rugăciunile noastre să continue. Charles H. Spurgeon