... murim, şi iată că trăim.
(2 Corinteni 6:9)

Vara trecută am avut un pat de flori de ochiul-boului care aproape că a acoperit grădina mea de la ţară. Ele au fost plantate târziu în sezon, dar ce frumoase erau! În timp ce partea din afară a plantelor încă mai producea flori proaspete, vârfurile deveniseră seminţe, şi când a venit un ger timpuriu, am văzut că frumuseţea radiantă a florilor pălise. Tot ce am putut să spun în momentul acela a fost: „Ei bine, cred că sezonul a fost prea greu pentru ele, şi ele au murit". Aşa că le-am urat un călduros rămas bun.
După aceasta nu m-am mai bucurat să privesc la patul de flori, pentru că părea să fie doar un cimitir al florilor. Şi totuşi, cu câteva săptămâni în urmă, unul din grădinari mi-a atras atenţia asupra faptului că de-a lungul întregii grădini florile de ochiul-boului răsăreau acum în mare număr. Se părea că fiecare plantă pe care eu credeam că iarna o distrusese replantase cincizeci care să-i ia locul. Ce făcuse gerul şi vântul năprasnic al iernii?
Ei au luat florile mele şi le-au distrus, aruncându-le la pământ. Ei au călcat peste ele cu picioarele lor de zăpadă şi, odată terminată treaba lor, au spus: „Acesta este sfârşitul vostru". Şi totuşi primăvara, pentru fiecare floare distrusă au răsărit cincizeci de martori care au spus: „Murim, şi iată că trăim".
Aşa cum este în lumea plantelor, tot aşa este şi în împărăţia lui Dumnezeu. Prin moarte a venit viaţa eternă. Prin răstignire şi mormânt a venit tronul şi palatul eternului Dumnezeu. Printr-o înfrângere aparentă a venit victoria.
Deci nu te teme de suferinţă sau de înfrângere. Pentru că prin a fi „trântiţi jos, dar nu omorâţi" (2 Corinteni 4:9) şi prin a fi sfărâmaţi în bucăţi, şi aceste bucăţi rupte în fărâme mici, devenim oameni tari. Şi trăinicia unui credincios produce mulţi credincioşi.
Alţii pot fi absorbiţi de aparenţa lucrurilor şi merg după mersul lumii acesteia. Pot să înflorească repede şi să găsească o prosperitate momentană, dar sfârşitul lor să fie moartea eternă. Henry Ward Beecher

Evaluează-ţi viaţa după pierderi şi nu după câştiguri,
Nu după vinul băut, ci după vinul vărsat.
Pentru că puterea dragostei se găseşte în sacrificiul dragostei,
Şi cel care suferă cel mai mult are cel mai mult de dat.