Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere,
vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
(Filipeni 4:7)

Există o parte a mării cunoscută ca „perna mării". Ea se află sub suprafaţa care este agitată de furtuni şi bătută de vânturi. Este la o adâncime atât de mare încât este o parte a mării care nu se mişcă niciodată. Când fundul oceanului în aceste locuri adânci este dragat de rămăşiţele plantelor şi animalelor, se descoperă dovada că au rămas complet nemişcate timp de sute, dacă nu chiar mii, de ani.
Pacea lui Dumnezeu este un calm etern ca perna mării. Ea se află atât de adânc în inima omului încât nici o dificultate sau tulburare exterioară n-o poate ajunge. Şi oricine intră în prezenţa lui Dumnezeu devine părtaş al acestui calm netulburat şi de netulburat. Arthur Tappan Pierson

Când vânturile vuiesc peste suprafaţa oceanului,
Şi valurile se aruncă sălbatice cu un muget furios,
Se spune că jos în adânc sub agitaţia sălbatică,
Acea linişte plină de pace domneşte veşnic.

Jos, jos în adânc, zgomotul furtunilor amuţeşte,
Şi valurile argintii sunt mereu liniştite,
Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,
Nu tulbură Sabatul acelei adâncimi a mării.

Deci pentru inima care cunoaşte dragostea Ta, o, Tată,
Există un templu veşnic sfânt,
Şi toate vocile mânioase ale vieţii care necăjesc
Mor în liniştea tăcută de la uşa ei plină de pace.

Departe, departe de tot, strigătele de luptă amuţesc,
Şi gânduri pline de iubire apar mereu paşnice,
Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,
Nu tulbură sufletul care locuieşte, o, Doamne, în Tine.
Harriet Beecher Stowe

Pelerinul a fost dus într-o cameră mare de sus care privea spre răsărit. Şi numele camerei era Pace. din Călătoria creştinului